vineri, 22 noiembrie 2013

Formarea Profesionala Continua in viziunea Uniunii Europene

Educaţia reprezintă o preocupare permanentă a guvernelor din toate statele membre ale Uniunii Europene. Telul declarat al UE este de a face din Europa o economie şi o societate bazată pe cunoaştere (knowledge based society). Pentru a asigura progres si bunăstare in tările membre ale UE, alături de existenta principalilor factori de producţie, respectiv pămant, munca şi capital este nevoie si de cunoaştere, căci asa cum a afirmat un mare economist „nu există nici un alt avantaj sustenabil, decat ceea ce o firma ştie, cum poate utiliza ceea ce ştie şi cat de repede poate invaţa ceva nou”. Numai prin crearea unei societăti bazată pe cunoaştere se poate mentine competitivitatea economiei Uniunii Europene.
Opţiunea pentru o societate bazată pe cunoaştere necesită investiţii in dezvoltarea resurselor umane pentru a incuraja angajaţii să dobandească noi competenţe şi să accepte mobilitatea ocupaţională. Toţi cei care locuiesc in Europa, fără excepţie, trebuie să aibă posibilităţi de formare profesionala egale pentru a se adapta la cerinţele schimbării socio-economice. Datorită schimbărilor continue ce au loc in societate si cetatenii UE trebuie sa invete pe parcursul intregii vieti si să aibă acces la programe de "formare profesională continuă" (FPC) .
Memorandumul Comisiei Europene, privind invătarea pe tot parcursul vietii a fost adoptat in octombrie 2000. Acesta invită statele membre să identifice strategii coerente si măsuri practice pentru dezvoltarea invătării continue. In Tratatul CE există un capitol distinct referitor la educatie si formare profesională, respectiv Titlul XI “Politica Socială, Educaţia, Formarea Profesională şi Tineretul”. Politica europeană referitoare la formarea profesională urmăreste
- să faciliteze adaptarea la transformările industriale, in special prin formarea şi reconversia profesională;
- să imbunătăţească formarea profesională iniţială şi formarea continuă, pentru a facilita inserţia şi reinserţia profesională pe piaţa forţei de muncă;
- să faciliteze accesul la formarea profesională şi să favorizeze mobilitatea formatorilor şi a persoanelor care urmează un program de formare şi, in special, a tinerilor;
- să stimuleze cooperarea in domeniul formării dintre instituţiile de invăţămant sau de formare profesională şi intreprinderi;
- să dezvolte schimbul de informaţii şi de experienţă privind problemele comune sistemelor de formare ale Statelor Membre.

Uniunea Europeana are si un Cadrul comunitar unic pentru transparenţa calificărilor şi competenţelor – EUROPASS (Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr.2241/2004/EC)
Europass reprezintă un ansamblu de documente care oferă persoanelor posibilitatea de a-şi dovedi calificarea şi abilităţile oriunde in Europa. Conţine 5 documente aprobate la nivel European care imbunătăţesc transparenţa calificărilor cu scopul de a facilita mobilitatea pentru toate persoanele care doresc să muncească sau să se pregătească in Europa.

Europass - Curriculum vitae (Europass-CV) – reprezintă o variantă imbunătăţită a CV-ului european elaborat de Comisia Europeană in 2002 şi cuprinde o prezentare a competenţelor persoanei Europass - Mobilitate – utilizand un format european comun.

Europass – Suplimentul de diplomă - conţine informaţii referitoare la studiile superioare ale persoanei. Descrie natura, nivelul, contextul, conţinutul şi statutul fiecărui curs absolvit. Acest document este format din 8 părţi conţinand informaţii referitoare la: titular, diplomă, nivelul calificării, conţinutul şi rezultatele obţinute, utilitatea calificării, certificarea suplimentului şi sistemul naţional de educaţie superioară.

Europass - Suplimentul certificatului de calificare - descrie calificarea profesională a fiecărei persoane care deţine pregătirea profesională sau educaţia pe care o atestă certificatul. Oferă, intre altele, informaţii despre competenţele dobandite, autorităţile de certificare, nivelul certificatului. Nu constituie un sistem de recunoaştere automată.

Europass - Portofoliul lingvistic - dă posibilitatea persoanelor de a-şi prezenta competenţele lingvistice şi culturale.


ATENTIE: cele 5 documente aprobate la nivel European care imbunătăţesc transparenţa calificărilor in tările UE dar deocamdată nu oferă sansa unei recunoaşteri automate a diplomelor si calificărilor.

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Ce inseamna invatarea pe parcursul intregii vieti?

Uneori citim prin presă că Uniunea Europeană promovează “invatarea pe parcursul intregii vieti”. Este un slogan putin agreat de foarte multi romani. Cei care au avut tangente cu educatia adultilor, si mai ales cei care organizează cursuri, fie că e vorba de traininguri fie de cursuri de calificare si recalificare profesională sau cursuri de specializare, stiu foarte bine despre ce este vorba si nu văd nimic iesit din comun cand se foloseste această sintagmă. Pentru cei cărora acest concept le este necunoscut si care atunci cand aud aceste cuvinte se gandesc “la o chestie fără rost” sau la “vorbe in vant” vom incerca să furnizăm cateva informatii suplimentare care să ii ajute să isi facă un punct de vedere mai bine documentat.
 
Procesul de învățare are loc pe parcursul întregii vieți și are ca efect modificări în comportamentul persoanei. Formele invătării sunt:
- invătarea informală
- invătarea formală
- invătarea non-formală
 
Din primul moment in care devenim constienti si pană in ultima clipă invătăm mereu ceva. De aceea se si spune că “omul cat traieste invată”. Zilnic ne parvin informatii noi de la părinti, frati, bunici, parteneri de viată, de la prieteni, de la TV sau prin internet, si cu fiecare informatie primită putem spune că mai invătăm ceva. Acest tip de invătare se produce permanent, este independent de vointa noastră, si poartă denumirea de invătarea informală.
Nu invătam numai din ceea ce ni se intampla in viata de zi cu zi. In orice societate civilizată membrii săi intră intr-un sistem de invătămant de la varste destul de fragede. Dupa grădinită fiecare urmează o scoală (de obicei obligatorie), după care in functie de puteri, aptitudini si resurse frecventeaza licee, universitati sau scoli profesionale. Aceste forme de invătămant se finalizează cu certificarea cunostintelor (diplome, atestate, certificate) si fac parte din invătarea formală.
Inafară de cele două forme mentionate anterior un om invată si in cadrul unor activităti organizate in mod planficat dar care nu tin de invătarea formală. Din aceasta categorie face parte invătarea la locul de muncă, invătarea prin mentorat si tutorat, etc., iar acest gen de invatare poartă denumirea de invătare non-formală. Ca si in cazul invatarii informale si in cazul acestui tip de invătare nu se face o certificare a cunostintelor.

Societatea actuală este extrem de dinamică iar pentru a se adapta rapid schimbărilor companiile au nevoie de oameni capabili să asimilize si să introducă in productie (servicii sau comert) tot ceea ce e nou. Pentru a face acest lucru e nevoie de personal cat mai bine calificat, care stie să se adapteze noilor tehnologii si noilor cerinte apărute din societate.
Noile tehnologii sunt din ce in ce mai performante dar in acelasi timp si mai complexe. Pentru a putea face fată acestora invătarea formală si obtinerea de noi, calificări sau specializari devine esentială, iar alături de aceasta este bine venită si invătarea informală precum si cea non-formală. Chiar dacă cele 3 forme de invătare sunt mereu binevenite, in epoca actuală invătarea formală trebuie să devină o activitate continuă pe percursul vietii. Datorită dinamicii societatii invătarea formală nu se poate opri la un anumit nivel ci e nevoie de invatarea continua pe parcursul intregii vieti.

Asa că, chiar dacă nu ne place prea mult va trebui sa invătăm … si iar să invătăm !

sâmbătă, 28 septembrie 2013

Progres sau regres in invatamantul actual ?

Cercetările în domeniul educaţiei demonstrează faptul că familia reprezintă cea mai  importantă cale de transmitere a valorilor şi a normelor culturale din generaţie în generaţie, si că ea are o importanţă majoră in stabilizarea din punct de vedere psihosocial a personalitatii umane.
Parintii sunt primii "profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce părintii fac sau nu fac în mod obisnuit se va regăsi mai târziu si în obiceiurile copiilor. De aceea implicarea părinților în educaţia copilului, la şcoală şi acasă, are un impact semnificativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale, în general. 
Cand vorbim insă de implicarea părinților în educaţia copilului de la şcoală se constată că desi actiunile părintilor sunt aproape intotdeauna bine intentionate rezultatele finale nu sunt intodeauna cele asteptate.

Pentru a analiza modul in care a evoluat educatia sociologii francezi au efectuat un studiu de-a lungul a trei generatii. Datele culese de la familiile investigate au permis evocarea evolutiei stilurilor de educatie, de la educatia primită de vărstnici si pană la cea care este dată nepotilor lor. Studiul a scos in evidentă faptul că in timp modelele de educatie s-au modificat. Educatia autoritară, larg răspandită, in cadrul generatiei mai in varstă, nu mai constituie o normă printre tineri.
Ancheta a pus in evidentă faptul că, in cadrul fiecarei generatii, educatia dată copiilor este mai flexibila, mai permisivă decat educatia primită de la parinti. Concluzia generală este că de la o generatie la alta, in educatie tendinta dominantă este de a fi mai indulgentă decat cea anterioara. Copiii consideră aproape intotdeauna că educatia pe care o primesc este destul de severa, in timp ce părintii lor cred ca educatia pe care o primesc copii lor este mult mai tolerantă decat cea pe care au primt-o ei. Copii si adolescentii au tendinta de a se desprinde de modelul educational, mai ales cand acesta este de factură autoritară. Rezultatele anchetei au demonstrat că filiatiile in care acelasi stil de educatie a fost primit de trei generatii succesive reprezintă doar 14% din total, restul de 5%  adoptand un stil sever si, respectiv, 9% un stil flexibil.
Desi educatia actuală este mult mai permisivă din multe puncte de vedere ea este mult mai performantă decat cea a generatiei pivot (intermediare) si celei varstnice. In special in Europa invătămantul a fost de tip evolutiv:
- metodele de predare s-au schimbat de la o generatie la alta;
- materia predată sa schimbat de la o generatie la alta, concentrand informatiile de cultura generală intr-un timp mai scurt de predare si alocand mai mult timp pentru lucruri noi;
- au fost introduse ore in care se antrenează creativitatea, capacitatea de analiză, de sinteza si nu numai memoria;
- au fost introduse ore in care se predau “social skills”;
- a fost introdusă notiunea de “game based learning”
- ”generatia-web”, sau ”generatia IT”, termeni prin care este denumita generatia care are aceeasi vârsta cu “word wide web”, are acces la un sistem educational care ii permite in timp scurt acumularea unui volum mare de informatii.

Deci, pană la urmă concluzia pe care in mod normal trebui să o tragem este că desi educatia actuală este mult mai indulgentă decat cea anterioară datorită invătămantului de tip evolutiv din ultimii ani calitatea procesului de instruire s-a imbunatatit iar cei instruiti au invătat mai multe si sunt mai bine pregatiti pentru a deveni membrii productivi ai societatii.

Teoretic totul este bine. Din păcate practica infirmă in mare masură aceste teorii. Persoanele care devin adulte si care trebui să se incadreze in muncă si sunt mult mai slab pregatite, par să ne spună că actualul sistem educational este mult mai putin performant decat cel vechi. Acest lucru este insă doar partial adevărat deoarece există si un număr mic de absolveti ai institutiilor de invătămant care sunt din ce in ce mai buni si care ajung la performante uluitoare. 


vineri, 26 iulie 2013

Functiile sociale ale educatiei


Orice economie pentru a se dezvolta are nevoie de fortă de muncă calificată, capabilă să-şi îndeplinească rolul care ii revine. Acest lucru este posibil prin educatie. In general asteptările de la un sistem educational sunt mari deoarece membrii oricărei comunitaţi sociale aşteaptă ca elevii să dobândească deprinderi necesare pentru a deveni cetăţeni productivi, care să respecte legile precum si normele morale. Cu alte cuvinte educatia nu trebuie să rezolve doar aspectele legate de muncă, ci si cele legate de comportament in societate. Din punct de vedere sociologic, educaţia îndeplineşte în societăţile contemporane mai multe funcţii:

1. Integrarea socială - pregătirea pentru a deveni membru productiv al societăţii şi integrarea în societate.
In prima etapă a vietii omul dobandeste modele de bază ale comportamentului uman (modele de comportare, atitudini, valori sociale) de la părinţi, rude, vecini, grupul de joacă sau din grădinită după care, într-o a doua etapă, beneficiază de sprijinul oferit de scoală sau alte institutii de invătămant. Pe parcursul anilor de scoală are loc un proces educativ instituţionalizat care il ajută să se integreze în profesie, il ajută in integrarea socio-instituţională precum si cea culturală.
În societatea contemporană cea de a doua etapă de integrare socială este sustinută pe lângă vechile instituţii ale familiei, şcolii şi bisericii, numeroase alte instanţe de socializare secundară: organizaţii profesionale, politice, instituţii de artă şi cultură etc.

2. Transmiterea culturii.
Educaţia transmite concomitent două tipuri de cunoaştere:
- cunoaşterea academică: acele informatii si principii de gandire acumulate/dobandite prin instruirea în cadrul disciplinelor academice;
- cunoaşterea institutivă: se acumulează procese şi capacităţi de învăţare precum si moduri implicite sau explicite de valorificare a cunoaşterii sociale.
De aceea e­ducaţia poate fi privită ca o modalitate de tran­­smitere a experienţei de via­­ţă, a culturii către generaţii ti­nere, de influenţare sistema­ti­că şi conştientă a dezvoltării in­telectuale, morale sau fizice.

3. Disciplinarea şi dezvoltarea personală.
Practica a demonstrat că pentru a avea cetăţeni productivi, care să genereze performantă si progres e nevoie de disciplină, punctualitate, perseverenţa şi respect. Tocmai de aceea aceste valori sunt considerate esenţiale pentru a supravieţui în lumea şcolii, iar scolile depun eforturi pentru a insufla valori legate de autocontrolul social şi dezvoltarea personală. În acest fel dificultăţile întâmpinate de individ în viaţa socială vor putea fi reduse iar el va fi antrenat să se adapteze la societate în modalităţi acceptabile.
Procesul de disciplinare constituie metoda cea mai importantă folosită în şcoală pentru educarea autocontrolului social.

4. Clasificare, selectie si plasarea indivizilor în societate.
Societatea asteaptă de la tineri ca acestia să devină “cetăţeni productivi”, incadrarea acestora in muncă urmand să se facă in functie de abilitatile si cunostintele pe care le deprind in perioada scolarizării. Scoala este cea care trebuie să facă o selectie corespunzătoare astfel incat in final să se ajungă la situatia ideală in care vom avea mereu “omul potrivit la locul potrivit”. Scorurile obţinute de elevi la diferite teste de cunoştinţe în şcoli sunt adesori hotărâtoare pentru admiterea lor în universităţi, instituţii, locuri de muncă. În acest fel educaţia îndeplineşte, practic, o funcţie de clasificare, selecţie şi de plasare a indivizilor în societate.

5. Progres şi dezvoltare.
Educaţia este unul dintre factorii ce condiţionează creşterea economică în societăţile dezvoltate contemporane. Nivelul de educaţie şi de formare profesională a populaţiei, capacitatea de a învăţa şi de a crea tehnologii mai bune constituie aşa-numitul “capital uman”, considerat la fel de important pentru dezvoltarea unei societăţi ca şi capitalul fizic ori resursele ei naturale. Sociologii apreciază că diferenţa dintre societăţi în privinţa gradului lor de dezvoltare rezultă mai ales din modul de activare a cunoaşterii, la nivel individual şi social”, iar economiştii constată că “o distribuţie inegală (a educaţiei în societate) tinde să aibă de obicei un impact negative asupra performantelor economice.
Cea mai interesantă observatie este aceea că atunci când mărimea capitalului fizic creşte în raport cu cel uman, se constată o micşorare a creşterii economice în societatea respectivă. Investitiile in mijloace fixe trebuie corelate cu investitiile in resursa umană iar mixul corect al acestora conduce la progres.

joi, 28 februarie 2013

Cursurile de instruire sau de calificare intr-o meserie din sfera IT-ului vor deveni extrem de cautate

De curand Comisia Europeană a anuntat ca un număr de 900.000 de locuri de muncă sunt neocupate, la nivel european, în sectorul tehnologiilor informatiei si comunicării (TIC), iar joburile din industria IT cresc în fiecare an cu 3%, in timp ce numărul noilor absolvenți de TIC și ai specialiștilor în domeniu este în scădere.
Dacă la prima vedere aceasta informatie sochează fiindcă toată lumea stie că nici in tările dezvoltate din Uniunea Europeana nu e usor să găsesti un loc de muncă, totusi dacă ne gandim mai bine este absolut normal. De la aparitia crizei toate firmele incearca să devină mai competitive si pentru a atinge acest obiectiv aproape toti recurg la informatizare si robotizare. Pe liniile de productie muncitorii sunt inlocuiti de roboti, in servicii functionarii incep sa fie inlocuiti de o serie de soft-uri disponibile online iar in comert se trece de la comertul clasic la comertul online. Asta nu inseamnă nimic altceva decat o reducere a locurilor de muncă in sectorul productiv, in cel al serviciilor si al comertului si cresterea necesarului de specialisti in domeniul IT. Atat robotii industriali, cat si serviciile online puse la dispozitie de banci sau de institutii publice, serviciile de telefonie, serviciile de internet sau magazinele online trebuie intretinute de specialisti in domeniul software-ului si al hardware-ului.
Pentru cei aflati in cautarea unui loc de muncă bine plătit, care sunt incă la o varstă la care se pot recalifica cu usurintă e momentul sa se orienteze către domeniul IT. Solutia cea mai buna este inscrierea la o universitate specializată in acest domeniu, dar pentru cei care nu au aceasta posibilitate rămane solutia inscrierii la cursuri de calificare in meserii din sfera IT-ului. Cei care au cunostintele de bază, pentru a putea gasi un job mai bine plătit se pot inscrie la un curs de perfectionare. Indiferent de solutia aleasa este evident ca tehnologia informatiei si comunicării reprezinta viitorul.
Este de asteptat ca Uniunea Europeana sa lanseze noi programe care să sprijine formarea de specialiști în industria TIC. Probabil ca aceste programe vor deveni operationale doar din 2014.

vineri, 25 ianuarie 2013

Conceptul de e-learning

eLearning (e-Learning) este un cuvant destul de larg utilizat in ultima vreme. Vorbitorii de limba engleză asociază acest termen cu „Online Learning”, „Web Based Learning” - WBT, „Internet Based Training” – IBT, „Computer-Based Training” – CBT, „Distance Learning”, iar noi romanii, cand auzim acest termen, ne gandim la invatamant online.
In ziua de azi „E-learning” include toate formele de învătare sprijinite de mediul electronic, conceptul referindu-se si la modul de predare si la tehnologia educatională. 
Caracteristicile acestui tip de invatare sunt:
- procesul de învătare este bazat pe web si pe utilizarea calculatorului ca mijloc de invătare;
- continutul este livrat prin internet, intranet / extranet, in fomat multimedia (imagini, audio, video, video-streaming, etc.)
- procesul de invătare se realizează intr-o clasă virtuală;
- clasa virtuala lucreaza sub indrumarea unui lector (trainer, facilitator, moderator) care planifica cursurile, activitatea grupului de participanti, supune dezbaterii acestora aspecte ale cursului in conferinte asincrone (forumuri de discutii) sau sincrone, furnizeaza resurse auxiliare, comentează temele si il indrumă pe fiecare cursant;
Legat de acest lector / trainer care indrumă clasa virtuala trebuie să mentionam că unii specialisti il numesc „tutor” si că desi noua tehnologie are niste avantaje fantastice pana la urmă tutorul este considerat animatorul inteligenţei colective a grupului de elevi / studenţi / cursanti si ghidul procesului de învăţare, si ca urmare unul din elementele cheie ale sistemului.
 
e-Learning conduce la dobandirea de noi cunostinte prin metode moderne si eficiente de invatare, permite accesul la informatiile cele mai noi si mai mult decat atat, permite accesul de oriunde şi nu in ultimul rand sprijină invatarea continuă.
In ultimii ani, marea majoritate a specialistilor din invătămant s-au convins că noile tehnologii pot face diferența în educatie. Este deja evident că in special copiii pot interacționa de la varste fragede cu noile tehnologii si cu ajutorul lor isi pot dezvolta noi abilități,si cunoștințe si isi pot imbunătăti perceptia asupra lumii. Tocmai de aceea, sustinatorii acestuit tip de invatamant cred că toată lumea trebuie să deprindă cunostințe de bază referitoare la tehnologie si că aceasta trebuie folosită ca un mijloc pentru a ajunge la un anumit scop. 
 
Sistemul de e-learning a inceput sa fie puternic sustinut si de Uniunea Europeana odata cu lansarea programului eEurope 2005, care o componenta importanta referitoare la e-educatie. Potrivit Uniunii Europene „e-learning” înseamnă utilizarea noilor tehnologii multimedia şi a Internetului pentru a îmbunătăţi calitatea învăţării, facilitând accesul la resurse şi tehnici precum şi schimburile de informaţii şi colaborările la distanţă.
Pentru a sprijini aceasta cale de invatare UE a sprijinit accesul on-line pe site-urile universitatilor pentru studenti si cercetatori, lansarea de activitati de cercetare pentru dezvoltarea de platforme si retele performante, lansarea de catre statele membre, cu ajutorul fondurilor structurale, de activitati de formare pentru adulti, pentru a le oferi aptitudinile necesare pentru a lucra intr-o societate bazata pe cunoastere. Dupa aceea programul a fost perfectionat si s-a trecut la un nou nivel denumit „Societatea Informationala Europeana pentru crestere si ocupare”, care prevede crearea unui spatiu informational european unic. Ceea ce dorim să sublinem este insă că in acest concept larg e-educatia (e-learning) ocupa un rol foarte important. Asta fiindca reprezintă viitorul !
.