Cercetările în domeniul educaţiei demonstrează faptul că familia reprezintă cea mai importantă cale de transmitere a
valorilor şi a normelor culturale din generaţie în generaţie, si că ea are o
importanţă majoră in stabilizarea din punct de vedere psihosocial a
personalitatii umane.
Parintii sunt
primii "profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce părintii fac sau
nu fac în mod obisnuit se va regăsi mai târziu si în obiceiurile copiilor. De
aceea implicarea părinților în educaţia copilului, la şcoală şi acasă, are un
impact semnificativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale, în
general.
Cand
vorbim insă de implicarea părinților în educaţia copilului de la şcoală se constată
că desi actiunile părintilor sunt aproape intotdeauna bine intentionate
rezultatele finale nu sunt intodeauna cele asteptate.
Pentru
a analiza modul in care a evoluat educatia sociologii francezi au efectuat un
studiu de-a lungul a trei generatii. Datele culese de la familiile investigate
au permis evocarea evolutiei stilurilor de educatie, de la educatia primită de
vărstnici si pană la cea care este dată nepotilor lor. Studiul a scos in
evidentă faptul că in timp modelele de educatie s-au modificat. Educatia
autoritară, larg răspandită, in cadrul generatiei mai in varstă, nu mai
constituie o normă printre tineri.
Ancheta
a pus in evidentă faptul că, in cadrul fiecarei generatii, educatia dată
copiilor este mai flexibila, mai permisivă decat educatia primită de la
parinti. Concluzia generală este că de la o generatie la alta, in educatie
tendinta dominantă este de a fi mai indulgentă decat cea anterioara. Copiii consideră
aproape intotdeauna că educatia pe care o primesc este destul de severa, in
timp ce părintii lor cred ca educatia pe care o primesc copii lor este mult mai
tolerantă decat cea pe care au primt-o ei. Copii si adolescentii au tendinta de
a se desprinde de modelul educational, mai ales cand acesta este de factură
autoritară. Rezultatele anchetei au demonstrat că filiatiile in care acelasi
stil de educatie a fost primit de trei generatii succesive reprezintă doar 14%
din total, restul de 5% adoptand un stil sever si, respectiv, 9% un stil
flexibil.
Desi
educatia actuală este mult mai permisivă din multe puncte de vedere ea este
mult mai performantă decat cea a generatiei pivot (intermediare) si celei
varstnice. In special in Europa invătămantul a fost de tip evolutiv:
-
metodele de predare s-au schimbat de la o generatie la alta;
-
materia predată sa schimbat de la o generatie la alta, concentrand informatiile
de cultura generală intr-un timp mai scurt de predare si alocand mai mult timp
pentru lucruri noi;
-
au fost introduse ore in care se antrenează creativitatea, capacitatea de
analiză, de sinteza si nu numai memoria;
-
au fost introduse ore in care se predau “social skills”;
-
a fost introdusă notiunea de “game based learning”
-
”generatia-web”, sau ”generatia IT”, termeni prin care este denumita generatia
care are aceeasi vârsta cu “word wide web”, are acces la un sistem educational
care ii permite in timp scurt acumularea unui volum mare de informatii.
Deci,
pană la urmă concluzia pe care in mod normal trebui să o tragem este că desi
educatia actuală este mult mai indulgentă decat cea anterioară datorită
invătămantului de tip evolutiv din ultimii ani calitatea procesului de
instruire s-a imbunatatit iar cei instruiti au invătat mai multe si sunt mai
bine pregatiti pentru a deveni membrii productivi ai societatii.
Teoretic
totul este bine. Din păcate practica infirmă in mare masură aceste teorii.
Persoanele care devin adulte si care trebui să se incadreze in muncă si sunt
mult mai slab pregatite, par să ne spună că actualul sistem educational este
mult mai putin performant decat cel vechi. Acest lucru este insă doar partial
adevărat deoarece există si un număr mic de absolveti ai institutiilor de invătămant
care sunt din ce in ce mai buni si care ajung la performante uluitoare.
