Progres sau regres in invatamantul actual ?

Cercetările în domeniul educaţiei demonstrează faptul că familia reprezintă cea mai  importantă cale de transmitere a valorilor şi a normelor culturale din generaţie în generaţie, si că ea are o importanţă majoră in stabilizarea din punct de vedere psihosocial a personalitatii umane.

Parintii sunt primii "profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce părintii fac sau nu fac în mod obisnuit se va regăsi mai târziu si în obiceiurile copiilor. De aceea implicarea părinților în educaţia copilului, la şcoală şi acasă, are un impact semnificativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale, în general. 

Cand vorbim insă de implicarea părinților în educaţia copilului de la şcoală se constată că desi actiunile părintilor sunt aproape intotdeauna bine intentionate rezultatele finale nu sunt intodeauna cele asteptate.

Pentru a analiza modul in care a evoluat educatia sociologii francezi au efectuat un studiu de-a lungul a trei generatii. Datele culese de la familiile investigate au permis evocarea evolutiei stilurilor de educatie, de la educatia primită de vărstnici si pană la cea care este dată nepotilor lor. Studiul a scos in evidentă faptul că in timp modelele de educatie s-au modificat. Educatia autoritară, larg răspandită, in cadrul generatiei mai in varstă, nu mai constituie o normă printre tineri.

Ancheta a pus in evidentă faptul că, in cadrul fiecarei generatii, educatia dată copiilor este mai flexibila, mai permisivă decat educatia primită de la parinti. Concluzia generală este că de la o generatie la alta, in educatie tendinta dominantă este de a fi mai indulgentă decat cea anterioara. Copiii consideră aproape intotdeauna că educatia pe care o primesc este destul de severa, in timp ce părintii lor cred ca educatia pe care o primesc copii lor este mult mai tolerantă decat cea pe care au primt-o ei. Copii si adolescentii au tendinta de a se desprinde de modelul educational, mai ales cand acesta este de factură autoritară. Rezultatele anchetei au demonstrat că filiatiile in care acelasi stil de educatie a fost primit de trei generatii succesive reprezintă doar 14% din total, restul de 5%  adoptand un stil sever si, respectiv, 9% un stil flexibil.

Desi educatia actuală este mult mai permisivă din multe puncte de vedere ea este mult mai performantă decat cea a generatiei pivot (intermediare) si celei varstnice. In special in Europa invătămantul a fost de tip evolutiv:

- metodele de predare s-au schimbat de la o generatie la alta;

- materia predată sa schimbat de la o generatie la alta, concentrand informatiile de cultura generală intr-un timp mai scurt de predare si alocand mai mult timp pentru lucruri noi;

- au fost introduse ore in care se antrenează creativitatea, capacitatea de analiză, de sinteza si nu numai memoria;

- au fost introduse ore in care se predau “social skills”;

- a fost introdusă notiunea de “game based learning”

- ”generatia-web”, sau ”generatia IT”, termeni prin care este denumita generatia care are aceeasi vârsta cu “word wide web”, are acces la un sistem educational care ii permite in timp scurt acumularea unui volum mare de informatii.

Deci, pană la urmă concluzia pe care in mod normal trebui să o tragem este că desi educatia actuală este mult mai indulgentă decat cea anterioară datorită invătămantului de tip evolutiv din ultimii ani calitatea procesului de instruire s-a imbunatatit iar cei instruiti au invătat mai multe si sunt mai bine pregatiti pentru a deveni membrii productivi ai societatii.

Teoretic totul este bine. Din păcate practica infirmă in mare masură aceste teorii. Persoanele care devin adulte si care trebui să se incadreze in muncă si sunt mult mai slab pregatite, par să ne spună că actualul sistem educational este mult mai putin performant decat cel vechi. Acest lucru este insă doar partial adevărat deoarece există si un număr mic de absolveti ai institutiilor de invătămant care sunt din ce in ce mai buni si care ajung la performante uluitoare. 

Functiile sociale ale educatiei

Orice economie pentru a se dezvolta are nevoie de fortă de muncă calificată, capabilă să-şi îndeplinească rolul care ii revine. Acest lucru este posibil prin educatie. In general asteptările de la un sistem educational sunt mari deoarece membrii oricărei comunitaţi sociale aşteaptă ca elevii să dobândească deprinderi necesare pentru a deveni cetăţeni productivi, care să respecte legile precum si normele morale. Cu alte cuvinte educatia nu trebuie să rezolve doar aspectele legate de muncă, ci si cele legate de comportament in societate. Din punct de vedere sociologic, educaţia îndeplineşte în societăţile contemporane mai multe funcţii:

1. Integrarea socială - pregătirea pentru a deveni membru productiv al societăţii şi integrarea în societate.

In prima etapă a vietii omul dobandeste modele de bază ale comportamentului uman (modele de comportare, atitudini, valori sociale) de la părinţi, rude, vecini, grupul de joacă sau din grădinită după care, într-o a doua etapă, beneficiază de sprijinul oferit de scoală sau alte institutii de invătămant. Pe parcursul anilor de scoală are loc un proces educativ instituţionalizat care il ajută să se integreze în profesie, il ajută in integrarea socio-instituţională precum si cea culturală.

În societatea contemporană cea de a doua etapă de integrare socială este sustinută pe lângă vechile instituţii ale familiei, şcolii şi bisericii, numeroase alte instanţe de socializare secundară: organizaţii profesionale, politice, instituţii de artă şi cultură etc.

2. Transmiterea culturii.

Educaţia transmite concomitent două tipuri de cunoaştere:

- cunoaşterea academică: acele informatii si principii de gandire acumulate/dobandite prin instruirea în cadrul disciplinelor academice;

- cunoaşterea institutivă: se acumulează procese şi capacităţi de învăţare precum si moduri implicite sau explicite de valorificare a cunoaşterii sociale.

De aceea e­ducaţia poate fi privită ca o modalitate de tran­­smitere a experienţei de via­­ţă, a culturii către generaţii ti­nere, de influenţare sistema­ti­că şi conştientă a dezvoltării in­telectuale, morale sau fizice.

3. Disciplinarea şi dezvoltarea personală.

Practica a demonstrat că pentru a avea cetăţeni productivi, care să genereze performantă si progres e nevoie de disciplină, punctualitate, perseverenţa şi respect. Tocmai de aceea aceste valori sunt considerate esenţiale pentru a supravieţui în lumea şcolii, iar scolile depun eforturi pentru a insufla valori legate de autocontrolul social şi dezvoltarea personală. În acest fel dificultăţile întâmpinate de individ în viaţa socială vor putea fi reduse iar el va fi antrenat să se adapteze la societate în modalităţi acceptabile.

Procesul de disciplinare constituie metoda cea mai importantă folosită în şcoală pentru educarea autocontrolului social.

4. Clasificare, selectie si plasarea indivizilor în societate.

Societatea asteaptă de la tineri ca acestia să devină “cetăţeni productivi”, incadrarea acestora in muncă urmand să se facă in functie de abilitatile si cunostintele pe care le deprind in perioada scolarizării. Scoala este cea care trebuie să facă o selectie corespunzătoare astfel incat in final să se ajungă la situatia ideală in care vom avea mereu “omul potrivit la locul potrivit”. Scorurile obţinute de elevi la diferite teste de cunoştinţe în şcoli sunt adesori hotărâtoare pentru admiterea lor în universităţi, instituţii, locuri de muncă. În acest fel educaţia îndeplineşte, practic, o funcţie de clasificare, selecţie şi de plasare a indivizilor în societate.

5. Progres şi dezvoltare.

Educaţia este unul dintre factorii ce condiţionează creşterea economică în societăţile dezvoltate contemporane. Nivelul de educaţie şi de formare profesională a populaţiei, capacitatea de a învăţa şi de a crea tehnologii mai bune constituie aşa-numitul “capital uman”, considerat la fel de important pentru dezvoltarea unei societăţi ca şi capitalul fizic ori resursele ei naturale. Sociologii apreciază că diferenţa dintre societăţi în privinţa gradului lor de dezvoltare rezultă mai ales din modul de activare a cunoaşterii, la nivel individual şi social”, iar economiştii constată că “o distribuţie inegală (a educaţiei în societate) tinde să aibă de obicei un impact negative asupra performantelor economice.

Cea mai interesantă observatie este aceea că atunci când mărimea capitalului fizic creşte în raport cu cel uman, se constată o micşorare a creşterii economice în societatea respectivă. Investitiile in mijloace fixe trebuie corelate cu investitiile in resursa umană iar mixul corect al acestora conduce la progres.

Conceptul de e-learning

eLearning (e-Learning) este un cuvant destul de larg utilizat in ultima vreme. Vorbitorii de limba engleză asociază acest termen cu „Online Learning”, „Web Based Learning” - WBT, „Internet Based Training” – IBT, „Computer-Based Training” – CBT, „Distance Learning”, iar noi romanii, cand auzim acest termen, ne gandim la invatamant online.

In ziua de azi „E-learning” include toate formele de învătare sprijinite de mediul electronic, conceptul referindu-se si la modul de predare si la tehnologia educatională. 

Caracteristicile acestui tip de invatare sunt:

- procesul de învătare este bazat pe web si pe utilizarea calculatorului ca mijloc de invătare;

- continutul este livrat prin internet, intranet / extranet, in fomat multimedia (imagini, audio, video, video-streaming, etc.)

- procesul de invătare se realizează intr-o clasă virtuală;

- clasa virtuala lucreaza sub indrumarea unui lector (trainer, facilitator, moderator) care planifica cursurile, activitatea grupului de participanti, supune dezbaterii acestora aspecte ale cursului in conferinte asincrone (forumuri de discutii) sau sincrone, furnizeaza resurse auxiliare, comentează temele si il indrumă pe fiecare cursant;

Legat de acest lector / trainer care indrumă clasa virtuala trebuie să mentionam că unii specialisti il numesc „tutor” si că desi noua tehnologie are niste avantaje fantastice pana la urmă tutorul este considerat animatorul inteligenţei colective a grupului de elevi / studenţi / cursanti si ghidul procesului de învăţare, si ca urmare unul din elementele cheie ale sistemului.

 

e-Learning conduce la dobandirea de noi cunostinte prin metode moderne si eficiente de invatare, permite accesul la informatiile cele mai noi si mai mult decat atat, permite accesul de oriunde şi nu in ultimul rand sprijină invatarea continuă.

In ultimii ani, marea majoritate a specialistilor din invătămant s-au convins că noile tehnologii pot face diferența în educatie. Este deja evident că in special copiii pot interacționa de la varste fragede cu noile tehnologii si cu ajutorul lor isi pot dezvolta noi abilități,si cunoștințe si isi pot imbunătăti perceptia asupra lumii. Tocmai de aceea, sustinatorii acestuit tip de invatamant cred că toată lumea trebuie să deprindă cunostințe de bază referitoare la tehnologie si că aceasta trebuie folosită ca un mijloc pentru a ajunge la un anumit scop. 
 

Sistemul de e-learning a inceput sa fie puternic sustinut si de Uniunea Europeana odata cu lansarea programului eEurope 2005, care o componenta importanta referitoare la e-educatie. Potrivit Uniunii Europene „e-learning” înseamnă utilizarea noilor tehnologii multimedia şi a Internetului pentru a îmbunătăţi calitatea învăţării, facilitând accesul la resurse şi tehnici precum şi schimburile de informaţii şi colaborările la distanţă.

Pentru a sprijini aceasta cale de invatare UE a sprijinit accesul on-line pe site-urile universitatilor pentru studenti si cercetatori, lansarea de activitati de cercetare pentru dezvoltarea de platforme si retele performante, lansarea de catre statele membre, cu ajutorul fondurilor structurale, de activitati de formare pentru adulti, pentru a le oferi aptitudinile necesare pentru a lucra intr-o societate bazata pe cunoastere. Dupa aceea programul a fost perfectionat si s-a trecut la un nou nivel denumit „Societatea Informationala Europeana pentru crestere si ocupare”, care prevede crearea unui spatiu informational european unic. Ceea ce dorim să sublinem este insă că in acest concept larg e-educatia (e-learning) ocupa un rol foarte important. Asta fiindca reprezintă viitorul !
.

Informatiile despre examenele nationale vor disponibile pe o platformă informatică unică a Ministerului Educatiei

Informaţiile despre examenele naţionale precum şi cele referitoare la programele sociale derulate de Ministerul Educaţiei vor fi disponibile pe o platformă informatică unică, realizată printr-un proiect ce are ca scop facilitarea organizarii şi desfăşurarii programelor din învăţământul preuniversitar.

Proiectul cu titlul „Platformă metodologică şi informatică pentru organizarea şi desfăşurarea programelor „Admiterea în învăţământul liceal de stat", „Bacalaureat", „Certificare a calificării profesionale", „Mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar - Titularizarea", „Euro 200" şi „Bani de liceu" din sistemul educaţional preuniversitar" este cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013. Valoarea totală eligibilă a proiectului (fără TVA) este de 17.191.228 LEI.

Prin implementarea acestui proiect va avea loc o eficientizare a structurii şi proceselor necesare pentru organizarea şi derularea examenelor naţionale de admitere în licee, bacalaureat, mişcarea personalului didactic şi acordarea ajutoarelor financiare în sistemul de învăţământ. Un numar de 9.365 de instituţii de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică şi 41 de inspectorate şcolare judeţene vor beneficia de aceasta platforma informatica.

Pe platformă vor fi publicate bareme de corectare, date statistice, numărul de copii înscrişi la examenele naţionale, subiecte, metodologii şi legislaţie, programa şcolară pentru bacalaureat.

Datele vor fi disponibile atât celor din sistemul educaţional, cât şi elevilor şi părinţilor.

Prin implementarea proiectului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului spera ca se va produce o creşterea nivelului de încredere al cetăţenilor în serviciile oferite de sistemul de învăţământ.

.