Mereu se
vorbeste despre efectele negative ale lipsei de educatie. Numeroase studii au
arătat stransa legatură dintre nivelul de educatie al populatiei si nivelul de
dezvoltare economică. Pentru ca afacerile să prospere oferta de muncă trebuie să
ţină pasul cu cererea de forţă de muncă calificată (educată). Lipsa educaţiei şi
a unei pregătiri profesionale adecvate are efecte negative atât asupra
individului cât şi asupra comunităţii din care face parte.
Intrebarea
care in mod logic se pune este dacă există efecte negative ale supraeducării.
Surprinzător,
dar experienta din ultimii ani din tările puternic dezvoltate, unde si nivelul
de educatie al populatiei este ridicat, a arătat că supraeducarea are si efecte
negative.
Primul efect negativ este cel cunoscut in literatura de
specialitate sub denumirea de „roata
dinţată”.
Deoarece in
aproape toate domeniile se folosesc tehnologii din ce in ce mai sofisticate s-a
produs o majorare a cererii pentru nivele superioare de educaţie, ceea ce a
condus apoi la o creştere a nivelului minim de educaţie necesar ocupării
posturilor. Acest fenomen a avut două consecinţe negative asupra forţei de
muncă:
îndepărtarea
celor mai puţin educaţi de la slujbele lor de către indivizii cu educaţie
superioară. Desi marea majoritate a specialistilor afirmau că persoanele cu
studii superioare acceptă numai poziţii corespunzătoare cu pregătirea lor acest lucru a fost infirmat de practică.
Este adevărat că cei cu studii superioare aşteaptă oportunităţi de angajare pe
măsura pregătirii lor, dar atitudinile lor sunt realiste şi se adaptează
condiţiilor de pe piaţa forţei de muncă, acceptând, cel puţin pe perioade
scurte de timp, slujbe inferioare pregătirii lor;
accentuarea
problemelor de angajare pentru cei cu educaţie superioară. Cu cat există mai
multe persoane cu nivel inalt de calificare acestora le va fi mai greu să se
angajeze deoarece cererea este totusi limitată.
Al doilea efect negativ este asupra
economiilor rurale.
In general
dezvoltarea sistemului educational dintr-o tară conduce si la cresterea
nivelului de educatie a populatiei din mediul rural. Persoanele care au fost
educate migrează către marile aglomeraţii urbane, generând concomitent două
probleme fundamentale:
lipsa forţei
de muncă necesară desfăşurării în continuare a activităţilor in comunitatile
rurale;
forţa de
muncă din mediul urban creşte mult mai mult decât oferta, generând şomaj si
probleme sociale.
Efectele
negative ale migraţiei populatiei din mediul rural la oras sunt contrabalansate
de faptul ca urbanizarea are efecte pozitive asupra dezvoltării economice a
unei naţiuni.
Important de
retinut este ca efectele negative ale supraeducatiei sunt mult mai mici decat
cele ale lipsei de educatie !
.
.
