Importanta formarii profesionale pentru angajati si pentru companii

Multi dintre aceia care au absolvit un liceu care la finalizare le-a oferit o calificare precum si o parte dintre cei care au absolvit o facultate se intreabă dacă mai este necesar să participe la cursuri de formare profesională. In acelasi timp proprietarii multor fime mici si mijlocii se intreabă dacă are rost să isi trimită angajatii la cursuri de formare profesională.

Răspunsul este bineinteles unul afirmativ. Dacă vrei să iti cresti sansele de angajare sau dacă ai un loc de muncă dar iti doresti să ocupi un post mai bine plătit cursurile de formare profesională sunt absolut necesare. Formarea profesională a angajatilor este utilă si pentru managerii companiilor căci in ziua de azi nu ai sanse să fii competitiv dacă nu lucrezi cu angajati bine instruiti.

Formarea profesională este un proces care ne permite utilizarea eficientă a competențelor și cunoștințelor în practică profesională. Formarea profesională ne ajută:

- să ne crestem capacitatea de a utiliza în mod eficient abilitățile și cunoștințele dobândite in timp;

- să aplicăm standardele profesionale cerute intr-o profesie.

Indiferent de conținutul, metoda, nivelul de studiu, formarea profesională este o prelungire a educatiei initiale în școli, colegii, universități, sau a cunostintelor acumulate in timpul perioadei de ucenicie. Formarea profesională ajută o persoană să-si dezvolte abilitățile, să-si îmbogățeasca cunoștințele, să-si îmbunătățească calificările tehnice sau profesionale, ceea ce in final aduce schimbări în atitudinea si comportamentul persoanei, într-o perspectivă de dezvoltare personală.

Mulți antreprenori par să vadă formarea profesională a angajaților mai mult opțională decât esențială ... un punct de vedere care poate fi costisitor atât pentru profitul firmei pe termen scurt cat și pentru dezvoltarea firmei pe termen lung.

Motivul principal pentru care formarea profesională este considerată opțională de catre mulți proprietari de afaceri se datorează faptului că acest lucru este privit mai mult ca o cheltuială decât o investiție. Acest lucru se intamplă deoarece multe cursuri de formare și dezvoltare nu sunt axate pe producerea unui rezultat util pentru afaceri. Proprietarii de afaceri isi trimit de multe ori angajatii la cursuri de formare, fără să fie siguri de rezultate, iar fără rezultate măsurabile, este aproape imposibil să nu vezi cursurile de formare ca nimic mai mult decât o cheltuială.

Formarea profesională ar trebui făcută după o analiza a nevoilor de formare si a rezultatelor asteptate. Managerul unei companii care isi trimite angajatii la cursuri ar trebui să se gandească la schimbarile care ar putea surveni în afacere, în comportamentul angajatilor, respectiv performanța angajaților, si care ar fi beneficiile care le va avea firma.

Determinarea nevoilor de formare și de dezvoltare pe baza rezultatelor vizate este doar începutul, următorul pas este de a stabili o dinamică de învățare .

Pentru a crea o cultură a învățării într-o firmă conducătorul acesteia ar trebui să le transmită angajatilor în mod clar care sunt așteptările, astfel ca acestia să inteleagă că ar trebui să ia măsurile necesare pentru a-si perfecționa abilitățile necesare pentru a asigura standardele de calitate necesare din punct de vedere ale profesiei sau domeniului de activitate. Managerul firmei trebuie să comunice angajaților nevoile specifice de instruire și a rezultatelor specifice pe care le asteaptă (ce reies din analiza nevoilor de instruire).

Managerul unei firme nu trebuie doar să transmită care sunt asteptările sale ci si să ii sprijine pe angajati in eforturile lor de a se instrui, prin furnizarea resurselelor de care au nevoie pentru a realiza acest obiectiv. 

Dacă bugetul de formare nu este legat de rezultatele specifice, atunci este foarte probabil ca banii cheltuiti pe cursuri să nu aibă niciun impact asupra firmei care isi trimite angajatii la cursuri.

În multe organizații, bugetele de training se aloca numai  dacă societatea se bucură de o crestere economică sau trece printr-o recesiune de durată. În vremurile bune, companiile au tendința de a cheltui bani pe formare, iar în vremuri grele se trece la cealaltă extremă, formarea fiind eliminată cu totul, dar recurgându-se la ea ca ultimă solutie, atunci cand se face o reorganizare radicală a activitătii firmei.

Angajații unei firme sunt in principiu activul de afaceri al fimei iar cine investeste in asa ceva va fi recompensat atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

In Romania de azi există insă multi antreprenori care spun că nu are rost să investesti in instruirea angajatilor, si asta nu fiindcă nu cred in efectele benefice ale instruirii, ci fiindcă adoptă castigului rapid, de moment. Sunt antreprenorii care isi plătesc angajatii cu salariul minim pe economie si care atunci cand au o sansa să nu plătească nici salariul minim o fac, fără să le pese ca angajatii vor pleca. Unii fac bani buni aplicand astfel de stategii dar in mod sigur ele nu sunt recomandate celor care doresc să dezvolte o afacere pe termen lung.

Efectele negative ale supraeducării pentru societate

Mereu se vorbeste despre efectele negative ale lipsei de educatie. Numeroase studii au arătat stransa legatură dintre nivelul de educatie al populatiei si nivelul de dezvoltare economică. Pentru ca afacerile să prospere oferta de muncă trebuie să ţină pasul cu cererea de forţă de muncă calificată (educată). Lipsa educaţiei şi a unei pregătiri profesionale adecvate are efecte negative atât asupra individului cât şi asupra comunităţii din care face parte.

Intrebarea care in mod logic se pune este dacă există efecte negative ale supraeducării.

Surprinzător, dar experienta din ultimii ani din tările puternic dezvoltate, unde si nivelul de educatie al populatiei este ridicat, a arătat că supraeducarea are si efecte negative.

Primul efect negativ este cel cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de „roata dinţată”.

Deoarece in aproape toate domeniile se folosesc tehnologii din ce in ce mai sofisticate s-a produs o majorare a cererii pentru nivele superioare de educaţie, ceea ce a condus apoi la o creştere a nivelului minim de educaţie necesar ocupării posturilor. Acest fenomen a avut două consecinţe negative asupra forţei de muncă:

îndepărtarea celor mai puţin educaţi de la slujbele lor de către indivizii cu educaţie superioară. Desi marea majoritate a specialistilor afirmau că persoanele cu studii superioare acceptă numai poziţii corespunzătoare cu pregătirea  lor acest lucru a fost infirmat de practică. Este adevărat că cei cu studii superioare aşteaptă oportunităţi de angajare pe măsura pregătirii lor, dar atitudinile lor sunt realiste şi se adaptează condiţiilor de pe piaţa forţei de muncă, acceptând, cel puţin pe perioade scurte de timp, slujbe inferioare pregătirii lor;

accentuarea problemelor de angajare pentru cei cu educaţie superioară. Cu cat există mai multe persoane cu nivel inalt de calificare acestora le va fi mai greu să se angajeze deoarece cererea este totusi limitată.

Al doilea efect negativ este asupra economiilor rurale.

In general dezvoltarea sistemului educational dintr-o tară conduce si la cresterea nivelului de educatie a populatiei din mediul rural. Persoanele care au fost educate migrează către marile aglomeraţii urbane, generând concomitent două probleme fundamentale:

lipsa forţei de muncă necesară desfăşurării în continuare a activităţilor in comunitatile rurale;

forţa de muncă din mediul urban creşte mult mai mult decât oferta, generând şomaj si probleme sociale.

Efectele negative ale migraţiei populatiei din mediul rural la oras sunt contrabalansate de faptul ca urbanizarea are efecte pozitive asupra dezvoltării economice a unei naţiuni.

Important de retinut este ca efectele negative ale supraeducatiei sunt mult mai mici decat cele ale lipsei de educatie !

.

Ce inseamna invatarea pe parcursul intregii vieti?

Uneori citim prin presă că Uniunea Europeană promovează “invatarea pe parcursul intregii vieti”. Este un slogan putin agreat de foarte multi romani. Cei care au avut tangente cu educatia adultilor, si mai ales cei care organizează cursuri, fie că e vorba de traininguri fie de cursuri de calificare si recalificare profesională sau cursuri de specializare, stiu foarte bine despre ce este vorba si nu văd nimic iesit din comun cand se foloseste această sintagmă. Pentru cei cărora acest concept le este necunoscut si care atunci cand aud aceste cuvinte se gandesc “la o chestie fără rost” sau la “vorbe in vant” vom incerca să furnizăm cateva informatii suplimentare care să ii ajute să isi facă un punct de vedere mai bine documentat.

 

Procesul de învățare are loc pe parcursul întregii vieți și are ca efect modificări în comportamentul persoanei. Formele invătării sunt:

- invătarea informală

- invătarea formală

- invătarea non-formală

 

Din primul moment in care devenim constienti si pană in ultima clipă invătăm mereu ceva. De aceea se si spune că “omul cat traieste invată”. Zilnic ne parvin informatii noi de la părinti, frati, bunici, parteneri de viată, de la prieteni, de la TV sau prin internet, si cu fiecare informatie primită putem spune că mai invătăm ceva. Acest tip de invătare se produce permanent, este independent de vointa noastră, si poartă denumirea de invătarea informală.

Nu invătam numai din ceea ce ni se intampla in viata de zi cu zi. In orice societate civilizată membrii săi intră intr-un sistem de invătămant de la varste destul de fragede. Dupa grădinită fiecare urmează o scoală (de obicei obligatorie), după care in functie de puteri, aptitudini si resurse frecventeaza licee, universitati sau scoli profesionale. Aceste forme de invătămant se finalizează cu certificarea cunostintelor (diplome, atestate, certificate) si fac parte din invătarea formală.

Inafară de cele două forme mentionate anterior un om invată si in cadrul unor activităti organizate in mod planficat dar care nu tin de invătarea formală. Din aceasta categorie face parte invătarea la locul de muncă, invătarea prin mentorat si tutorat, etc., iar acest gen de invatare poartă denumirea de invătare non-formală. Ca si in cazul invatarii informale si in cazul acestui tip de invătare nu se face o certificare a cunostintelor.

Societatea actuală este extrem de dinamică iar pentru a se adapta rapid schimbărilor companiile au nevoie de oameni capabili să asimilize si să introducă in productie (servicii sau comert) tot ceea ce e nou. Pentru a face acest lucru e nevoie de personal cat mai bine calificat, care stie să se adapteze noilor tehnologii si noilor cerinte apărute din societate.

Noile tehnologii sunt din ce in ce mai performante dar in acelasi timp si mai complexe. Pentru a putea face fată acestora invătarea formală si obtinerea de noi, calificări sau specializari devine esentială, iar alături de aceasta este bine venită si invătarea informală precum si cea non-formală. Chiar dacă cele 3 forme de invătare sunt mereu binevenite, in epoca actuală invătarea formală trebuie să devină o activitate continuă pe percursul vietii. Datorită dinamicii societatii invătarea formală nu se poate opri la un anumit nivel ci e nevoie de invatarea continua pe parcursul intregii vieti.

Asa că, chiar dacă nu ne place prea mult va trebui sa invătăm … si iar să invătăm !