Ce inseamna invatarea pe parcursul intregii vieti?

Uneori citim prin presă că Uniunea Europeană promovează “invatarea pe parcursul intregii vieti”. Este un slogan putin agreat de foarte multi romani. Cei care au avut tangente cu educatia adultilor, si mai ales cei care organizează cursuri, fie că e vorba de traininguri fie de cursuri de calificare si recalificare profesională sau cursuri de specializare, stiu foarte bine despre ce este vorba si nu văd nimic iesit din comun cand se foloseste această sintagmă. Pentru cei cărora acest concept le este necunoscut si care atunci cand aud aceste cuvinte se gandesc “la o chestie fără rost” sau la “vorbe in vant” vom incerca să furnizăm cateva informatii suplimentare care să ii ajute să isi facă un punct de vedere mai bine documentat.

 

Procesul de învățare are loc pe parcursul întregii vieți și are ca efect modificări în comportamentul persoanei. Formele invătării sunt:

- invătarea informală

- invătarea formală

- invătarea non-formală

 

Din primul moment in care devenim constienti si pană in ultima clipă invătăm mereu ceva. De aceea se si spune că “omul cat traieste invată”. Zilnic ne parvin informatii noi de la părinti, frati, bunici, parteneri de viată, de la prieteni, de la TV sau prin internet, si cu fiecare informatie primită putem spune că mai invătăm ceva. Acest tip de invătare se produce permanent, este independent de vointa noastră, si poartă denumirea de invătarea informală.

Nu invătam numai din ceea ce ni se intampla in viata de zi cu zi. In orice societate civilizată membrii săi intră intr-un sistem de invătămant de la varste destul de fragede. Dupa grădinită fiecare urmează o scoală (de obicei obligatorie), după care in functie de puteri, aptitudini si resurse frecventeaza licee, universitati sau scoli profesionale. Aceste forme de invătămant se finalizează cu certificarea cunostintelor (diplome, atestate, certificate) si fac parte din invătarea formală.

Inafară de cele două forme mentionate anterior un om invată si in cadrul unor activităti organizate in mod planficat dar care nu tin de invătarea formală. Din aceasta categorie face parte invătarea la locul de muncă, invătarea prin mentorat si tutorat, etc., iar acest gen de invatare poartă denumirea de invătare non-formală. Ca si in cazul invatarii informale si in cazul acestui tip de invătare nu se face o certificare a cunostintelor.

Societatea actuală este extrem de dinamică iar pentru a se adapta rapid schimbărilor companiile au nevoie de oameni capabili să asimilize si să introducă in productie (servicii sau comert) tot ceea ce e nou. Pentru a face acest lucru e nevoie de personal cat mai bine calificat, care stie să se adapteze noilor tehnologii si noilor cerinte apărute din societate.

Noile tehnologii sunt din ce in ce mai performante dar in acelasi timp si mai complexe. Pentru a putea face fată acestora invătarea formală si obtinerea de noi, calificări sau specializari devine esentială, iar alături de aceasta este bine venită si invătarea informală precum si cea non-formală. Chiar dacă cele 3 forme de invătare sunt mereu binevenite, in epoca actuală invătarea formală trebuie să devină o activitate continuă pe percursul vietii. Datorită dinamicii societatii invătarea formală nu se poate opri la un anumit nivel ci e nevoie de invatarea continua pe parcursul intregii vieti.

Asa că, chiar dacă nu ne place prea mult va trebui sa invătăm … si iar să invătăm !