Progres sau regres in invatamantul actual ?

Cercetările în domeniul educaţiei demonstrează faptul că familia reprezintă cea mai  importantă cale de transmitere a valorilor şi a normelor culturale din generaţie în generaţie, si că ea are o importanţă majoră in stabilizarea din punct de vedere psihosocial a personalitatii umane.

Parintii sunt primii "profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce părintii fac sau nu fac în mod obisnuit se va regăsi mai târziu si în obiceiurile copiilor. De aceea implicarea părinților în educaţia copilului, la şcoală şi acasă, are un impact semnificativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale, în general. 

Cand vorbim insă de implicarea părinților în educaţia copilului de la şcoală se constată că desi actiunile părintilor sunt aproape intotdeauna bine intentionate rezultatele finale nu sunt intodeauna cele asteptate.

Pentru a analiza modul in care a evoluat educatia sociologii francezi au efectuat un studiu de-a lungul a trei generatii. Datele culese de la familiile investigate au permis evocarea evolutiei stilurilor de educatie, de la educatia primită de vărstnici si pană la cea care este dată nepotilor lor. Studiul a scos in evidentă faptul că in timp modelele de educatie s-au modificat. Educatia autoritară, larg răspandită, in cadrul generatiei mai in varstă, nu mai constituie o normă printre tineri.

Ancheta a pus in evidentă faptul că, in cadrul fiecarei generatii, educatia dată copiilor este mai flexibila, mai permisivă decat educatia primită de la parinti. Concluzia generală este că de la o generatie la alta, in educatie tendinta dominantă este de a fi mai indulgentă decat cea anterioara. Copiii consideră aproape intotdeauna că educatia pe care o primesc este destul de severa, in timp ce părintii lor cred ca educatia pe care o primesc copii lor este mult mai tolerantă decat cea pe care au primt-o ei. Copii si adolescentii au tendinta de a se desprinde de modelul educational, mai ales cand acesta este de factură autoritară. Rezultatele anchetei au demonstrat că filiatiile in care acelasi stil de educatie a fost primit de trei generatii succesive reprezintă doar 14% din total, restul de 5%  adoptand un stil sever si, respectiv, 9% un stil flexibil.

Desi educatia actuală este mult mai permisivă din multe puncte de vedere ea este mult mai performantă decat cea a generatiei pivot (intermediare) si celei varstnice. In special in Europa invătămantul a fost de tip evolutiv:

- metodele de predare s-au schimbat de la o generatie la alta;

- materia predată sa schimbat de la o generatie la alta, concentrand informatiile de cultura generală intr-un timp mai scurt de predare si alocand mai mult timp pentru lucruri noi;

- au fost introduse ore in care se antrenează creativitatea, capacitatea de analiză, de sinteza si nu numai memoria;

- au fost introduse ore in care se predau “social skills”;

- a fost introdusă notiunea de “game based learning”

- ”generatia-web”, sau ”generatia IT”, termeni prin care este denumita generatia care are aceeasi vârsta cu “word wide web”, are acces la un sistem educational care ii permite in timp scurt acumularea unui volum mare de informatii.

Deci, pană la urmă concluzia pe care in mod normal trebui să o tragem este că desi educatia actuală este mult mai indulgentă decat cea anterioară datorită invătămantului de tip evolutiv din ultimii ani calitatea procesului de instruire s-a imbunatatit iar cei instruiti au invătat mai multe si sunt mai bine pregatiti pentru a deveni membrii productivi ai societatii.

Teoretic totul este bine. Din păcate practica infirmă in mare masură aceste teorii. Persoanele care devin adulte si care trebui să se incadreze in muncă si sunt mult mai slab pregatite, par să ne spună că actualul sistem educational este mult mai putin performant decat cel vechi. Acest lucru este insă doar partial adevărat deoarece există si un număr mic de absolveti ai institutiilor de invătămant care sunt din ce in ce mai buni si care ajung la performante uluitoare. 

Functiile sociale ale educatiei

Orice economie pentru a se dezvolta are nevoie de fortă de muncă calificată, capabilă să-şi îndeplinească rolul care ii revine. Acest lucru este posibil prin educatie. In general asteptările de la un sistem educational sunt mari deoarece membrii oricărei comunitaţi sociale aşteaptă ca elevii să dobândească deprinderi necesare pentru a deveni cetăţeni productivi, care să respecte legile precum si normele morale. Cu alte cuvinte educatia nu trebuie să rezolve doar aspectele legate de muncă, ci si cele legate de comportament in societate. Din punct de vedere sociologic, educaţia îndeplineşte în societăţile contemporane mai multe funcţii:

1. Integrarea socială - pregătirea pentru a deveni membru productiv al societăţii şi integrarea în societate.

In prima etapă a vietii omul dobandeste modele de bază ale comportamentului uman (modele de comportare, atitudini, valori sociale) de la părinţi, rude, vecini, grupul de joacă sau din grădinită după care, într-o a doua etapă, beneficiază de sprijinul oferit de scoală sau alte institutii de invătămant. Pe parcursul anilor de scoală are loc un proces educativ instituţionalizat care il ajută să se integreze în profesie, il ajută in integrarea socio-instituţională precum si cea culturală.

În societatea contemporană cea de a doua etapă de integrare socială este sustinută pe lângă vechile instituţii ale familiei, şcolii şi bisericii, numeroase alte instanţe de socializare secundară: organizaţii profesionale, politice, instituţii de artă şi cultură etc.

2. Transmiterea culturii.

Educaţia transmite concomitent două tipuri de cunoaştere:

- cunoaşterea academică: acele informatii si principii de gandire acumulate/dobandite prin instruirea în cadrul disciplinelor academice;

- cunoaşterea institutivă: se acumulează procese şi capacităţi de învăţare precum si moduri implicite sau explicite de valorificare a cunoaşterii sociale.

De aceea e­ducaţia poate fi privită ca o modalitate de tran­­smitere a experienţei de via­­ţă, a culturii către generaţii ti­nere, de influenţare sistema­ti­că şi conştientă a dezvoltării in­telectuale, morale sau fizice.

3. Disciplinarea şi dezvoltarea personală.

Practica a demonstrat că pentru a avea cetăţeni productivi, care să genereze performantă si progres e nevoie de disciplină, punctualitate, perseverenţa şi respect. Tocmai de aceea aceste valori sunt considerate esenţiale pentru a supravieţui în lumea şcolii, iar scolile depun eforturi pentru a insufla valori legate de autocontrolul social şi dezvoltarea personală. În acest fel dificultăţile întâmpinate de individ în viaţa socială vor putea fi reduse iar el va fi antrenat să se adapteze la societate în modalităţi acceptabile.

Procesul de disciplinare constituie metoda cea mai importantă folosită în şcoală pentru educarea autocontrolului social.

4. Clasificare, selectie si plasarea indivizilor în societate.

Societatea asteaptă de la tineri ca acestia să devină “cetăţeni productivi”, incadrarea acestora in muncă urmand să se facă in functie de abilitatile si cunostintele pe care le deprind in perioada scolarizării. Scoala este cea care trebuie să facă o selectie corespunzătoare astfel incat in final să se ajungă la situatia ideală in care vom avea mereu “omul potrivit la locul potrivit”. Scorurile obţinute de elevi la diferite teste de cunoştinţe în şcoli sunt adesori hotărâtoare pentru admiterea lor în universităţi, instituţii, locuri de muncă. În acest fel educaţia îndeplineşte, practic, o funcţie de clasificare, selecţie şi de plasare a indivizilor în societate.

5. Progres şi dezvoltare.

Educaţia este unul dintre factorii ce condiţionează creşterea economică în societăţile dezvoltate contemporane. Nivelul de educaţie şi de formare profesională a populaţiei, capacitatea de a învăţa şi de a crea tehnologii mai bune constituie aşa-numitul “capital uman”, considerat la fel de important pentru dezvoltarea unei societăţi ca şi capitalul fizic ori resursele ei naturale. Sociologii apreciază că diferenţa dintre societăţi în privinţa gradului lor de dezvoltare rezultă mai ales din modul de activare a cunoaşterii, la nivel individual şi social”, iar economiştii constată că “o distribuţie inegală (a educaţiei în societate) tinde să aibă de obicei un impact negative asupra performantelor economice.

Cea mai interesantă observatie este aceea că atunci când mărimea capitalului fizic creşte în raport cu cel uman, se constată o micşorare a creşterii economice în societatea respectivă. Investitiile in mijloace fixe trebuie corelate cu investitiile in resursa umană iar mixul corect al acestora conduce la progres.

Cursurile de instruire sau de calificare intr-o meserie din sfera IT-ului vor deveni extrem de cautate

De curand Comisia Europeană a anuntat ca un număr de 900.000 de locuri de muncă sunt neocupate, la nivel european, în sectorul tehnologiilor informatiei si comunicării (TIC), iar joburile din industria IT cresc în fiecare an cu 3%, in timp ce numărul noilor absolvenți de TIC și ai specialiștilor în domeniu este în scădere.

Dacă la prima vedere aceasta informatie sochează fiindcă toată lumea stie că nici in tările dezvoltate din Uniunea Europeana nu e usor să găsesti un loc de muncă, totusi dacă ne gandim mai bine este absolut normal. De la aparitia crizei toate firmele incearca să devină mai competitive si pentru a atinge acest obiectiv aproape toti recurg la informatizare si robotizare. Pe liniile de productie muncitorii sunt inlocuiti de roboti, in servicii functionarii incep sa fie inlocuiti de o serie de soft-uri disponibile online iar in comert se trece de la comertul clasic la comertul online. Asta nu inseamnă nimic altceva decat o reducere a locurilor de muncă in sectorul productiv, in cel al serviciilor si al comertului si cresterea necesarului de specialisti in domeniul IT. Atat robotii industriali, cat si serviciile online puse la dispozitie de banci sau de institutii publice, serviciile de telefonie, serviciile de internet sau magazinele online trebuie intretinute de specialisti in domeniul software-ului si al hardware-ului.

Pentru cei aflati in cautarea unui loc de muncă bine plătit, care sunt incă la o varstă la care se pot recalifica cu usurintă e momentul sa se orienteze către domeniul IT. Solutia cea mai buna este inscrierea la o universitate specializată in acest domeniu, dar pentru cei care nu au aceasta posibilitate rămane solutia inscrierii la cursuri de calificare in meserii din sfera IT-ului. Cei care au cunostintele de bază, pentru a putea gasi un job mai bine plătit se pot inscrie la un curs de perfectionare. Indiferent de solutia aleasa este evident ca tehnologia informatiei si comunicării reprezinta viitorul.

Este de asteptat ca Uniunea Europeana sa lanseze noi programe care să sprijine formarea de specialiști în industria TIC. Probabil ca aceste programe vor deveni operationale doar din 2014.

Conceptul de e-learning

eLearning (e-Learning) este un cuvant destul de larg utilizat in ultima vreme. Vorbitorii de limba engleză asociază acest termen cu „Online Learning”, „Web Based Learning” - WBT, „Internet Based Training” – IBT, „Computer-Based Training” – CBT, „Distance Learning”, iar noi romanii, cand auzim acest termen, ne gandim la invatamant online.

In ziua de azi „E-learning” include toate formele de învătare sprijinite de mediul electronic, conceptul referindu-se si la modul de predare si la tehnologia educatională. 

Caracteristicile acestui tip de invatare sunt:

- procesul de învătare este bazat pe web si pe utilizarea calculatorului ca mijloc de invătare;

- continutul este livrat prin internet, intranet / extranet, in fomat multimedia (imagini, audio, video, video-streaming, etc.)

- procesul de invătare se realizează intr-o clasă virtuală;

- clasa virtuala lucreaza sub indrumarea unui lector (trainer, facilitator, moderator) care planifica cursurile, activitatea grupului de participanti, supune dezbaterii acestora aspecte ale cursului in conferinte asincrone (forumuri de discutii) sau sincrone, furnizeaza resurse auxiliare, comentează temele si il indrumă pe fiecare cursant;

Legat de acest lector / trainer care indrumă clasa virtuala trebuie să mentionam că unii specialisti il numesc „tutor” si că desi noua tehnologie are niste avantaje fantastice pana la urmă tutorul este considerat animatorul inteligenţei colective a grupului de elevi / studenţi / cursanti si ghidul procesului de învăţare, si ca urmare unul din elementele cheie ale sistemului.

 

e-Learning conduce la dobandirea de noi cunostinte prin metode moderne si eficiente de invatare, permite accesul la informatiile cele mai noi si mai mult decat atat, permite accesul de oriunde şi nu in ultimul rand sprijină invatarea continuă.

In ultimii ani, marea majoritate a specialistilor din invătămant s-au convins că noile tehnologii pot face diferența în educatie. Este deja evident că in special copiii pot interacționa de la varste fragede cu noile tehnologii si cu ajutorul lor isi pot dezvolta noi abilități,si cunoștințe si isi pot imbunătăti perceptia asupra lumii. Tocmai de aceea, sustinatorii acestuit tip de invatamant cred că toată lumea trebuie să deprindă cunostințe de bază referitoare la tehnologie si că aceasta trebuie folosită ca un mijloc pentru a ajunge la un anumit scop. 
 

Sistemul de e-learning a inceput sa fie puternic sustinut si de Uniunea Europeana odata cu lansarea programului eEurope 2005, care o componenta importanta referitoare la e-educatie. Potrivit Uniunii Europene „e-learning” înseamnă utilizarea noilor tehnologii multimedia şi a Internetului pentru a îmbunătăţi calitatea învăţării, facilitând accesul la resurse şi tehnici precum şi schimburile de informaţii şi colaborările la distanţă.

Pentru a sprijini aceasta cale de invatare UE a sprijinit accesul on-line pe site-urile universitatilor pentru studenti si cercetatori, lansarea de activitati de cercetare pentru dezvoltarea de platforme si retele performante, lansarea de catre statele membre, cu ajutorul fondurilor structurale, de activitati de formare pentru adulti, pentru a le oferi aptitudinile necesare pentru a lucra intr-o societate bazata pe cunoastere. Dupa aceea programul a fost perfectionat si s-a trecut la un nou nivel denumit „Societatea Informationala Europeana pentru crestere si ocupare”, care prevede crearea unui spatiu informational european unic. Ceea ce dorim să sublinem este insă că in acest concept larg e-educatia (e-learning) ocupa un rol foarte important. Asta fiindca reprezintă viitorul !
.

Informatiile despre examenele nationale vor disponibile pe o platformă informatică unică a Ministerului Educatiei

Informaţiile despre examenele naţionale precum şi cele referitoare la programele sociale derulate de Ministerul Educaţiei vor fi disponibile pe o platformă informatică unică, realizată printr-un proiect ce are ca scop facilitarea organizarii şi desfăşurarii programelor din învăţământul preuniversitar.

Proiectul cu titlul „Platformă metodologică şi informatică pentru organizarea şi desfăşurarea programelor „Admiterea în învăţământul liceal de stat", „Bacalaureat", „Certificare a calificării profesionale", „Mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar - Titularizarea", „Euro 200" şi „Bani de liceu" din sistemul educaţional preuniversitar" este cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013. Valoarea totală eligibilă a proiectului (fără TVA) este de 17.191.228 LEI.

Prin implementarea acestui proiect va avea loc o eficientizare a structurii şi proceselor necesare pentru organizarea şi derularea examenelor naţionale de admitere în licee, bacalaureat, mişcarea personalului didactic şi acordarea ajutoarelor financiare în sistemul de învăţământ. Un numar de 9.365 de instituţii de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică şi 41 de inspectorate şcolare judeţene vor beneficia de aceasta platforma informatica.

Pe platformă vor fi publicate bareme de corectare, date statistice, numărul de copii înscrişi la examenele naţionale, subiecte, metodologii şi legislaţie, programa şcolară pentru bacalaureat.

Datele vor fi disponibile atât celor din sistemul educaţional, cât şi elevilor şi părinţilor.

Prin implementarea proiectului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului spera ca se va produce o creşterea nivelului de încredere al cetăţenilor în serviciile oferite de sistemul de învăţământ.

.

Cat de utile sunt cursurile de management proiect pentru managerii firmelor?

Multi dintre managerii cu experientă in afaceri, fie că vorbim de managerii unor firme mici sau mai mari, se intreabă dacă un curs de „managementul proiectelor” le este util.

De cand Romania a devenit membră a Uniunii Europene aproape toti managerii companiilor din Romania au auzit de posibilitatea obtinerii unor fonduri europene pentru demararea unor noi afaceri sau pentru extinderea afacerilor existente, si de faptul că aceste finantari se acorda pentru proiecte de investitii. Asa că, marea majoritate a managerilor sunt constienti că un astfel de curs le este util in cazul in care doresc sa acceseze fonduri europene, dar oare aceste cursuri mai sunt utile si in alte situatii ?

Pentru a găsi raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa ne gandim la activitătile pe care le desfasoara managerul unei firme. În principiu, din punct de vedere al repetitivitătii, activitătile desfasurate de un manager se împart în două mari categorii:

- activităţi curente sau uzuale pe care managerul le facem în mod repetat, si

- activităţi cu caracter unic – pe care le face o singură dată.

In functie de domeniul in care activeaza, unii manageri trebuie sa aloce marea majoritate a timpului pentru activitati curente cu caracter repetitiv si doar ocazional pentru activitati cu caracter unic, in timp ce la altii este invers, ponderea cea mai mare reprezentand-o activităţile cu caracter unic.

In general companiile care desfasoara un numar mare de activitati cu caracter unic si care conduc in principiu la un rezultat unic sun companii care lucreaza pe PROIECTE.

Organizarea activitatilor pe proiecte si managementul proiectelor s-a folosit initial ca o solutie pentru atingerea unor obiective legate de infrastructura, constructii, industrie si / sau in domeniul militar. In ziua de azi, odată cu dezvoltarea calculatoarelor si a sistemelor informationale pentru conducerea activitătilor, managementul proiectelor s-a extins in aproape toate domeniile. In ultimii ani aproape toate firmele / organizatiile sunt implicate intr-o forma sau alta in proiecte, fie că:

- proiectele reprezintă activitatea de baza a entitatii respective;

- realizează proiecte in mod ocazional;

- realizează proiecte pentru alte organizaţii;

Din aceste motive putem afirma ca pentru managerul unei companii cunostintele de management a proiectelor sunt absolut necesare.

Pentru informatii referitoare la diverse cursuri de management proiecte ce se desfasoara in tara va invitam pe www.e-calificare.ro

© e-calificare

Formarea profesionala la locul de munca vs formarea profesionala in afara firmei

Formarea profesionala se poate realiza in mai multe moduri. Putem discuta de formare profesionala prin programe de ucenicie (formare profesionala la locul de munca) sau de formare profesionala in cadrul unor institutii de invatamant (fie ca este vorba de sistemul national public de invatamant fie de sistemul privat de invatamant) sau, privind problema din alte puncte de vedere, putem discuta de formarea profesionala initiala ce asigura pregatirea in vederea dobandirii competentelor profesionale minime necesare pentru obtinerea unui loc de munca sau de formarea profesionala continua care este ulterioara formarii initiale si asigura adultilor fie dezvoltarea competentelor profesionale deja dobandite, fie dobandirea de noi competente.

Desi scopul final este acelasi, din punctul nostru de vedere exista diferente majore intre formarea la locul de muncă sau în afara unui loc de muncă.

Formarea la locul de muncă (on-the-job training) are loc într-o situatie normală de lucru, formarea realizandu-se utilizând instrumentele, echipamente, documente sau materiale uzuale pentru locul de munca respectiv pe care cursantii le folosesc deplin atunci când sunt instruiti.

„On-the-job training” este cea mai veche formă de pregătire si are  reputatia ca fiind cea mai eficace cale de instruire pentru pregatirea profesională. Prin formarea la locul de muncă lucrătorii dobândesc atât abilitătile generale pe care le pot transfera de la un loc de muncă la altul cat si competente specifice, care sunt unice pentru un anumit loc de muncă.

Formare profesionala la locul de muncă poate fi de 2 tipuri: structurată (planificata) si nestructurata (neplanificata). Cea mai comuna este formare profesionala la locul de muncă nestructurata care consta in instruirea unui angajat novice de catre un angajat cu experiență, care serveste ca si ghid sau un mentor, într-un proces de formare bazat pe „observare-si-imitare”.

Formare profesionala la locul de muncă structurata presupune derularea unui program conceput pentru a preda noilor angajati ceea ce ei trebuie să cunoască si să facă pentru a-si putea finaliza sarcinile cu succes.

Ceea ce este foarte important de retinut este faptul ca formare profesionala la locul de muncă nestructurata reprezintă o investitie semnificativă, având în vedere că în primele 90 de zile de la angajare doar aproximativ 30% din timpul de lucru a unui nou angajat este petrecut la locul de muncă in scopuri cu adevarat productive si că productivitatea lucrătorilor cu experientă ce se ocupa de instruirea noilor angajati poate să scadă semnificativ înperioada de formare. In plus nu trebuie uitat nici faptul ca noii angajati pot face greseli costisitoare.

Formare profesionala structurata presupune urmarea unor pasi foarte clari (exemplu: demonstratii aspura modului in care se desfasoara o activitate/operatie; exersarea unor operatiuni; analiza activitatii si a rezultatelor, etc.). Desi nu pare, formarea profesionala structurata este in general mai putin costisitoare decat cea nestructurata.  

Formare profesionala în afara  locului de muncă (off-the-job training) are loc „departe” de situatiile normale de lucru - ceea ce înseamnă că angajatul nu contează ca un lucrător direct productiv în timp ce o astfel de formare are loc. „Off-the-job training” are avantajul că permite oamenilor să „scape de munca propriu-zisa” si să se concentreze mai mult asupra formării în sine. Acest tip de instruire sa dovedit a fi mult mai eficient atunci cand e vorba de a insufla angajatilor idei si concepte noi.

De obicei acest gen de instruire se realizeaza prin urmatoarele metode:

-  Prelegeri in sali de clasa
-  Prezentari „Audio-vizuale”

-  Simulare (Studii de caz; Jocuri de rol)
-  Cursuri
-  Instruire asistata de calculator
-  Laboratoare practice
Angajatii instruiti pe acesta cale pot asimila intr-un timp relativ scurt un volum foarte mare de cunostinte teoretice, dar din pacate atunci cand incep efectiv sa lucreze intampina unele dificultati.


© e-calificare 

Conceptul de training

Destul de des se intampla ca atunci cand cautam pe internet un curs de instruire sau de calificare sa gasim si foarte multe oferte de training. Daca pentru cei care au studiat in strainatate sau cei care stapanesc destul de bine limba engleza acest termen nu este un mister, pentru multi romani acest termen ridica semne de intrebare. Daca citim cu atentie ofertele postate pe internet reiese clar ca participarea la un training e similara cu participarea la un curs, dar totusi care este diferenta ?

Definitiile date conceptului de “training” sunt destul de variate, dar daca le vom compara vom constata ca toate se refera la un proces sistematic de dobandire de noi cunostinte, de abilitati si aptitudini necesare indeplinirii cu eficacitate a atributiilor unui anumit post pe care o persoana il ocupa in prezent sau ar dori sa il ocupe in viitor. Alaturi de educatia primita pe parcursul scolii training-urile contribuie la formarea profesionala a unui individ.

Trebuie insa subliniat ca in Romania, termenul de formarea profesionala este destul de limitativ, deoarece legislatia noastra acorda importanta doar cursurilor autorizate recunoscute de A.N.C. (Autoritatea Nationala pentru Calificari, cunoscuta mai demult cu numele de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor - CNFPA). Potrivit legislatiei romanesti cei care participa la cursuri autorizate de initiere, calificare, perfectionare, specializare, recalificare pot primi certificate de calificare sau de absolvire cu recunoastere natională. Asa nu inseamna ca participarea la cursuri neautorizate care au ca scop furnizarea de cunostinte sau imbunatatirea abilitatilor necesare unei persoane pentru a indeplini cu eficacitate sarcinile unui anumit post nu contribuie la formarea profesionala a respectivei persoane. Pentru aceste cursuri neautorizate care contribuie la formarea profesionala a unei persoane in Romania cel mai des se folosesc termenii de „curs de instruire” sau „curs de dezvoltare personala”, in timp ce in tarile vestice si in general in cele anglo-saxone termenul uzual este de training. Totusi, unii specialisti considera ca intre „training” si „cursuri de dezvoltare personala” exista totusi unele diferente, deoarece training-ul ajuta un angajat sa fie mai eficient pe un post in timp ce dezvoltarea personala reprezinta o premisa a promovarii lui.

In Romania „Trainingul” este din ce in ce mai des intalnit si a inceput sa devina o componenta importanta a activitatii de management a resurselor umane in companii si ONG-uri, dar si pentru persoanele care beneficiaza de el. Este insa important de subliniat ca training-ul aduce beneficii numai daca acesta se concentreaza asupra acelor competente (cunostinte, abilitati si atitudini) necesare imbunatatirii performantei postului. Training-ul este eficace doar atunci cand raspunde, in egala masura, nevoilor organizatiei si ale angajatului.

Cercetarile arata ca trainingul potrivit organizat la o echipa potrivita creste productivitatea si motivatia oamenilor.

© e-calificare

Aspecte legale privind cursurile de calificare

Frecvent persoanele interesate se participe la cursuri de formare profesionala fac o confuzie intre diversele tipuri de cursuri autorizate si neautorizate ce sunt promovate in presa si pe diverse site-uri, si nu stiu ce sa aleaga. Pentru cei care sunt interesati sa se califice intr-o anumita meserie sau sa se recalifice vom incerca sa furnizam mai multe informatii si sa lamurim in continuare cateva aspecte.

Ce inseamna “formare profesionala”?

Formarea profesională a adulţilor = termen ce include formarea profesională initială si formarea profesională continuă organizată prin alte forme decât cele specifice sistemului national de învătământ.

-     Formarea profesională initială a adultilor asigură pregătirea necesară pentru dobândirea competentelor profesionale minime necesare pentru obtinerea unui loc de muncă.

-     Formarea profesională continuă este ulterioară formării initiale si asigură adultilor fie dezvoltarea competentelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competente.

Conform legii, formarea profesionala a adultilor se organizează pentru initiere, calificare, perfectionare, specializare, recalificare, definite astfel:

a) initierea reprezintă dobândirea unor cunostinte, priceperi si deprinderi minime necesare pentru desfăsurarea unei activităti;

b) calificarea reprezintă ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane să desfăsoare activităti specifice unei ocupatii sau profesii;

c) perfectionarea constă în dezvoltarea competentelor profesionale în cadrul aceleiasi calificări;

d) specializarea este o formă specifică de formare profesională care urmăreste obtinerea de cunostinte si deprinderi într-o arie restrânsă din sfera de cuprindere a unei ocupatii;

e) recalificarea constă în obtinerea competentelor specifice unei alte ocupatii sau profesii, diferită de cele dobândite anterior.

Formarea profesională a adultilor se realizează prin programe de formare profesională. Furnizorii de formare profesională pot organiza programe de formare profesională finalizate prin certificate de calificare sau de absolvire cu recunoastere natională numai dacă sunt autorizati în conditiile legii.

Angajatorii pot organiza programe de formare profesională pentru salariatii proprii, în baza cărora eliberează certificate de absolvire recunoscute numai în cadrul unitătilor respective.

Prin participarea la programele de formare profesionala organizate de un furnizor de formare profesionala acreditat de ANC (Autoritatea Nationala pentru Calificari cunoscuta mai demult cu numele de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor - CNFPA) se poate obtine un Certificat de Calificare eliberat de ANC si recunoscut de Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei

La ce cursuri trebuie sa participi pentru a obtine o calificare?

Conform legii, asa cum s-a prezentat si mai sus, cei care doresc sa se califice intr-o anumita meserie trebuie sa participe la cursuri de:

- calificare: cursuri prin care se dobandesc ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane să desfăsoare activităti specifice unei ocupatii sau profesii;

- recalificare: cursuri ce constau în obtinerea competentelor specifice unei alte ocupatii sau profesii, diferită de cele dobândite anterior.

Programele de formare profesionala pentru dobandirea unei calificari se organizeaza numai pentru calificari cuprinse in Nomenclatorul Calificarilor din Romania.

Care este durata cursurilor de calificare ?

Durata minima a programului de formare profesionala, exprimata in ore de pregatire, pentru pregatirea teoretica si pregatire practica, pentru care se elibereaza certificate de calificare profesionala, pe niveluri de calificare, este de:

a) 360 ore pentru nivelul 1 de calificare

b) 720 ore pentru nivelul 2 de calificare

c) 1.080 ore pentru nivelul 3 de calificare

Activitatilor practice li se aloca cel putin doua treimi din durata totala a programului de formare.

© e-calificare