Calitătile unui trainer de succes

A fi trainer pare un lucru extrem de simplu la prima vedere, mai ales intr-un domeniu in care ai lucrat si ai acumulat experientă. Cu toate acestea, desi lumea e plină de profesionisti cu o vastă experientă practică, foarte putini dintre acestia ajung traineri, iar numărul celor care ajung traineri de succes este si mai mic. Asta fiincă pentru a ajunge un trainer de succes trebuie să ai o serie de abilităti si calităti.

Una dintre primele calităti ale oricarui trainer este plăcerea de a citi, de a invăta si de a se perfectiona continuu. Un trainer trebuie să transmită elevilor săi cele mai noi si interesante informatii legate de tematica cursului si acest lucru nu este posbil dacă nu este deschis la nou si se informeaza continuu pentru a fi la curent cu ultimele noutăti. Lumea de azi este atat de dinamică incat aproape in orice domeniu ceea ce acum 3-4 ani era o noutate azi e deja un lucru depăsit. Deci, pentru a putea să ii inveti pe altii trebuie să inveti in permanentă. Doar experienta practică nu este suficientă pentru a fi un trainer de succes si, in mod obligatoriu, trebuie completată cu invătarea continuă.

La fel de importantă ca si invătarea continuă este experienta practică. Asa cum spuneam mai devreme experienta practică nu este suficientă, dar fără ea nu se poate. Experienta "din cărti" nu este suficientă, deoarece spre deosebire de copii adultii vor intotdeauna si exemple practice. Adultii care participă la cursuri vor să afle modul in care ceea ce li se prezintă le este util in viata de zi cu zi sau in profesia lor si de aceea nu se multumesc cu prezentări teoretice. Un trainer trebuie să fie un bun prezentator si să vină pe parcursul cursului cu exemple si povesti reale. Cursanții vor să învețe nu doar de la un trainer profesionist ci mai ales de la un trainer cu experiență !

O altă conditie obligatorie pentru a fi un trainer de succes este să ai abilități deosebite de comunicare.

Un trainer trebuie:

- să fie un bun ascultător: să asculte, să observe si să inteleagă problemele si nevoile cursantului;

- să pună intrebările potrivite la momentul potivit, să reflecte si să clarifice;

- să comunice clar si să adapteze mesajul,  indiferent de tipul audientei si de experienta participantilor;

- să ofere feedback;

- sa aibă curajul si capacitatea de a-i infrunta si de a-i provoaca pe ceilalti;

- să empatizeze cu cursantii (in anumite limite);

- să folosească umorul in timpul prezentării si să ii facă veseli pe oameni;

- să stie să demonstreaza relevanta materialului folosit;

- să stie să utilizeze  adecvat limbajul  corporal, acesta fiind unul dintre cele mai puternice instrumente de comunicare ale trainerului;

- să fie atent la “body language-ul” participantilor si să ia măsurile necesare, fie că e vorba de nevoia de pauză, de vreo nelămurire sau simpla dorintă de a spune ceva;

Un al punct tare al unui trainer de succes il reprezintă capacitatea acestuia de a-i inspira pe ceilalti. Un bun trainer inspiră la actiune prin:

- crearea unei motivatii astfel incat participantii la cursuri să se focalizeze pe obiective care ii atrag;

- incurajarea punctelor forte si nu ale celor slabe;

- oferirea unui model de dezvoltarea continuă a propriei persoane;

- propriul model.

Exista oameni care au calitati native de traineri si care fără să stie prea multe despre pedagogie reusesc să-si expună cu succes ideile si cunostintele in fata altor oameni. Totusi, un trainer de succes are in 99,99% din cazuri si cunostinte solide de pedagogie. Numai asa un trainer poate pune in aplicare la un inalt standard calitativ o gamă variată de metode si tehnici de formare, care alaturi de cunostintele tehnice să conducă la succesul cursului.

Si, pe langă calitătile mai sus enumerate, un trainer de succes mai trebuie:

- să fie organizat, să aibă o atentie deosebită la detalii si să pregăteasca totul din timp;

- să aibă capacitatea de crea un cadru adecvat pentru invătare;

- să-i placă să lucreze cu oamenii, să fie dispus să accepte oamenii așa cum sunt. La un curs un trainer poate avea cursanti cu diferite tipologii de comportament, diferite experiente si asteptări, mai deschisi sau mai reticenti la nou. Nu este simplu să lucrezi cu un grup eterogen, iar solutia castigatoare este de a da dovada de intelegere si de a actiona diferentiat, pentru a ii ajuta pe toti participantii să se dezvolte.

- să fie plin de energie: un curs se derulează pe parcursul a mai multe zile iar trainerul trebuie să fie mereu energic pentru a mentine ritmul ridicat, precum si interesul cursantilor.

Dar poate cel mai important lucru este pasiunea. Pentru a avea succes trebuie într-adevăr să-ți placă și să faci cu pasiune această meserie !

e-calificare.ro

Importanta formarii profesionale pentru angajati si pentru companii

Multi dintre aceia care au absolvit un liceu care la finalizare le-a oferit o calificare precum si o parte dintre cei care au absolvit o facultate se intreabă dacă mai este necesar să participe la cursuri de formare profesională. In acelasi timp proprietarii multor fime mici si mijlocii se intreabă dacă are rost să isi trimită angajatii la cursuri de formare profesională.

Răspunsul este bineinteles unul afirmativ. Dacă vrei să iti cresti sansele de angajare sau dacă ai un loc de muncă dar iti doresti să ocupi un post mai bine plătit cursurile de formare profesională sunt absolut necesare. Formarea profesională a angajatilor este utilă si pentru managerii companiilor căci in ziua de azi nu ai sanse să fii competitiv dacă nu lucrezi cu angajati bine instruiti.

Formarea profesională este un proces care ne permite utilizarea eficientă a competențelor și cunoștințelor în practică profesională. Formarea profesională ne ajută:

- să ne crestem capacitatea de a utiliza în mod eficient abilitățile și cunoștințele dobândite in timp;

- să aplicăm standardele profesionale cerute intr-o profesie.

Indiferent de conținutul, metoda, nivelul de studiu, formarea profesională este o prelungire a educatiei initiale în școli, colegii, universități, sau a cunostintelor acumulate in timpul perioadei de ucenicie. Formarea profesională ajută o persoană să-si dezvolte abilitățile, să-si îmbogățeasca cunoștințele, să-si îmbunătățească calificările tehnice sau profesionale, ceea ce in final aduce schimbări în atitudinea si comportamentul persoanei, într-o perspectivă de dezvoltare personală.

Mulți antreprenori par să vadă formarea profesională a angajaților mai mult opțională decât esențială ... un punct de vedere care poate fi costisitor atât pentru profitul firmei pe termen scurt cat și pentru dezvoltarea firmei pe termen lung.

Motivul principal pentru care formarea profesională este considerată opțională de catre mulți proprietari de afaceri se datorează faptului că acest lucru este privit mai mult ca o cheltuială decât o investiție. Acest lucru se intamplă deoarece multe cursuri de formare și dezvoltare nu sunt axate pe producerea unui rezultat util pentru afaceri. Proprietarii de afaceri isi trimit de multe ori angajatii la cursuri de formare, fără să fie siguri de rezultate, iar fără rezultate măsurabile, este aproape imposibil să nu vezi cursurile de formare ca nimic mai mult decât o cheltuială.

Formarea profesională ar trebui făcută după o analiza a nevoilor de formare si a rezultatelor asteptate. Managerul unei companii care isi trimite angajatii la cursuri ar trebui să se gandească la schimbarile care ar putea surveni în afacere, în comportamentul angajatilor, respectiv performanța angajaților, si care ar fi beneficiile care le va avea firma.

Determinarea nevoilor de formare și de dezvoltare pe baza rezultatelor vizate este doar începutul, următorul pas este de a stabili o dinamică de învățare .

Pentru a crea o cultură a învățării într-o firmă conducătorul acesteia ar trebui să le transmită angajatilor în mod clar care sunt așteptările, astfel ca acestia să inteleagă că ar trebui să ia măsurile necesare pentru a-si perfecționa abilitățile necesare pentru a asigura standardele de calitate necesare din punct de vedere ale profesiei sau domeniului de activitate. Managerul firmei trebuie să comunice angajaților nevoile specifice de instruire și a rezultatelor specifice pe care le asteaptă (ce reies din analiza nevoilor de instruire).

Managerul unei firme nu trebuie doar să transmită care sunt asteptările sale ci si să ii sprijine pe angajati in eforturile lor de a se instrui, prin furnizarea resurselelor de care au nevoie pentru a realiza acest obiectiv. 

Dacă bugetul de formare nu este legat de rezultatele specifice, atunci este foarte probabil ca banii cheltuiti pe cursuri să nu aibă niciun impact asupra firmei care isi trimite angajatii la cursuri.

În multe organizații, bugetele de training se aloca numai  dacă societatea se bucură de o crestere economică sau trece printr-o recesiune de durată. În vremurile bune, companiile au tendința de a cheltui bani pe formare, iar în vremuri grele se trece la cealaltă extremă, formarea fiind eliminată cu totul, dar recurgându-se la ea ca ultimă solutie, atunci cand se face o reorganizare radicală a activitătii firmei.

Angajații unei firme sunt in principiu activul de afaceri al fimei iar cine investeste in asa ceva va fi recompensat atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

In Romania de azi există insă multi antreprenori care spun că nu are rost să investesti in instruirea angajatilor, si asta nu fiindcă nu cred in efectele benefice ale instruirii, ci fiindcă adoptă castigului rapid, de moment. Sunt antreprenorii care isi plătesc angajatii cu salariul minim pe economie si care atunci cand au o sansa să nu plătească nici salariul minim o fac, fără să le pese ca angajatii vor pleca. Unii fac bani buni aplicand astfel de stategii dar in mod sigur ele nu sunt recomandate celor care doresc să dezvolte o afacere pe termen lung.

Efectele negative ale supraeducării pentru societate

Mereu se vorbeste despre efectele negative ale lipsei de educatie. Numeroase studii au arătat stransa legatură dintre nivelul de educatie al populatiei si nivelul de dezvoltare economică. Pentru ca afacerile să prospere oferta de muncă trebuie să ţină pasul cu cererea de forţă de muncă calificată (educată). Lipsa educaţiei şi a unei pregătiri profesionale adecvate are efecte negative atât asupra individului cât şi asupra comunităţii din care face parte.

Intrebarea care in mod logic se pune este dacă există efecte negative ale supraeducării.

Surprinzător, dar experienta din ultimii ani din tările puternic dezvoltate, unde si nivelul de educatie al populatiei este ridicat, a arătat că supraeducarea are si efecte negative.

Primul efect negativ este cel cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de „roata dinţată”.

Deoarece in aproape toate domeniile se folosesc tehnologii din ce in ce mai sofisticate s-a produs o majorare a cererii pentru nivele superioare de educaţie, ceea ce a condus apoi la o creştere a nivelului minim de educaţie necesar ocupării posturilor. Acest fenomen a avut două consecinţe negative asupra forţei de muncă:

îndepărtarea celor mai puţin educaţi de la slujbele lor de către indivizii cu educaţie superioară. Desi marea majoritate a specialistilor afirmau că persoanele cu studii superioare acceptă numai poziţii corespunzătoare cu pregătirea  lor acest lucru a fost infirmat de practică. Este adevărat că cei cu studii superioare aşteaptă oportunităţi de angajare pe măsura pregătirii lor, dar atitudinile lor sunt realiste şi se adaptează condiţiilor de pe piaţa forţei de muncă, acceptând, cel puţin pe perioade scurte de timp, slujbe inferioare pregătirii lor;

accentuarea problemelor de angajare pentru cei cu educaţie superioară. Cu cat există mai multe persoane cu nivel inalt de calificare acestora le va fi mai greu să se angajeze deoarece cererea este totusi limitată.

Al doilea efect negativ este asupra economiilor rurale.

In general dezvoltarea sistemului educational dintr-o tară conduce si la cresterea nivelului de educatie a populatiei din mediul rural. Persoanele care au fost educate migrează către marile aglomeraţii urbane, generând concomitent două probleme fundamentale:

lipsa forţei de muncă necesară desfăşurării în continuare a activităţilor in comunitatile rurale;

forţa de muncă din mediul urban creşte mult mai mult decât oferta, generând şomaj si probleme sociale.

Efectele negative ale migraţiei populatiei din mediul rural la oras sunt contrabalansate de faptul ca urbanizarea are efecte pozitive asupra dezvoltării economice a unei naţiuni.

Important de retinut este ca efectele negative ale supraeducatiei sunt mult mai mici decat cele ale lipsei de educatie !

.

Sfaturi pentru formatori

Pentru a putea sustine cursuri de formare profesionala acreditate trebuie să ai calitatea de formator. Teoretic aproape oricine poate deveni un formator. Ca să devii formator, trebuie să ai în primul rând studii superioare iar apoi să participi la un curs de formare profesională autorizat de ANC (Autoritatea Natională pentru Calificări), în urma căruia primeşti o diplomă/certificat de absolvire. Formatorul nu este un profesor clasic ci un îndrumător care ii ajută pe adulti să isi formeaze noi abilități, atitudini și comportamente, utilizând metode de lucru extrem de variate, care combină pregatirea teoretică cu cea practică.

Romania este plină de formatori (letori acreditati), căci numai in perioada 2004 – 2009 au fost eliberate peste 30.000 de certificate de acreditare de pentru formatori iar de cand au inceput să se implementeze programele de dezvoltare a resurselor umane finantate prin FSE numărul formatorilor a crescut aproape exponential.

Putini insă de miile de formatori acreditati sunt si buni. Pentru cei care sunt noi in această bransă precum si pentru cei interesati să isi imbunătătească calitătile de formator vom prezenta in continuare cateva recomandări care le vor prinde bine in carieră.

1. Documentati-vă continuu. In foarte multe meserii, pentru a deveni un bun profesionist, după ce ti-ai terminat studiile accentul se pune acumularea de experientă practică iar invătarea unor lucruri noi se face periodic, la intervale relativ mari de timp. Dacă ati ales să vă faceti din training o carieră lucrurile stau total diferit deoarece rolul dvs va. fi, pe langă acela de a ii aduce la un anumit nivel pe cei care pleacă “de la zero” in domeniul in care se face instruirea, de a le arăta cursantilor tot ce există mai nou in domeniul respectiv. Asta inseamnă să cititi mereu pentru a fi la curent cu ultimele noutăti din domeniu, astfel incat “să fiti intotdeauna cu cativa pasi in fata cursantilor dvs.” Atentie nu trebuie să vă concentrati doar asupra aspectelor tehnice pe care dvs. le expuneti pe parcursul cursurilor ci, incercati să aflati in permanentă si ce este nou in materie de pedagogie.

2. Găsiti un mentor in care puteți avea încredere. Incercati să găsiti un partener cu experientă, ale cărui opinii sunt de valoare, care să vă ajute să vă perfectionati metodologia de predare si care să vă critice (constructiv) atunci cand este cazul.

  

3. Împărtășiti experientele dvs. Dacă nu exsită in acelasi oras cu dvs. un grup sau o comunitate a trainerilor cu care să discutati periodic alăturați-vă unor comunităti online de traineri si specialisti in domeniul in care predati. Veti fi surprinsi să vedeti cat de multe puteti invăta comunicand cu acestia.

4. Participati la training-uri, workshop-uri și conferințe. Dacă aveti răbdare să urmăriti presa scrisă si mai ales cea online veti vedea cat de multe evenimente legate de educatia adultilor se organizează in Romania. Chiar dacă ati reusit să acumulati deja o experientă in domeniul formării profesionale nu ezitati să participati la traininguri si workshop-uri deoarece oricand puteti afla ceva nou, fie de la cei care organizează cursul fie de la ceilalti participanti la curs.

5. Creati-vă propriul manual de instruire. Atat in librarii cat si pe internet puteti găsi manuale dedicate formatorilor si probabil că fiecare dintre acesta vă poate ajuta. Cel mai bine ar fi să vă creati propriul manual, care să compileze tehnicile dvs. preferate de formare, resursele care vi se par interesante (materiale, fotografii, schițe) și alte elemente care vă sunt utile in procesul de instruire.

Acestea au fost doar cateva recomandări care v-ar putea ajuta, dar care probabil nu reprezintă nici măcar 1% din ceea ce un formator trebuie să facă pentru a deveni mai bun. Vom reveni cu alte articole utile pentru formatori.

Succes !

Formarea Profesionala Continua in viziunea Uniunii Europene

Educaţia reprezintă o preocupare permanentă a guvernelor din toate statele membre ale Uniunii Europene. Telul declarat al UE este de a face din Europa o economie şi o societate bazată pe cunoaştere (knowledge based society). Pentru a asigura progres si bunăstare in tările membre ale UE, alături de existenta principalilor factori de producţie, respectiv pămant, munca şi capital este nevoie si de cunoaştere, căci asa cum a afirmat un mare economist „nu există nici un alt avantaj sustenabil, decat ceea ce o firma ştie, cum poate utiliza ceea ce ştie şi cat de repede poate invaţa ceva nou”. Numai prin crearea unei societăti bazată pe cunoaştere se poate mentine competitivitatea economiei Uniunii Europene.

Opţiunea pentru o societate bazată pe cunoaştere necesită investiţii in dezvoltarea resurselor umane pentru a incuraja angajaţii să dobandească noi competenţe şi să accepte mobilitatea ocupaţională. Toţi cei care locuiesc in Europa, fără excepţie, trebuie să aibă posibilităţi de formare profesionala egale pentru a se adapta la cerinţele schimbării socio-economice. Datorită schimbărilor continue ce au loc in societate si cetatenii UE trebuie sa invete pe parcursul intregii vieti si să aibă acces la programe de "formare profesională continuă" (FPC) .

Memorandumul Comisiei Europene, privind invătarea pe tot parcursul vietii a fost adoptat in octombrie 2000. Acesta invită statele membre să identifice strategii coerente si măsuri practice pentru dezvoltarea invătării continue. In Tratatul CE există un capitol distinct referitor la educatie si formare profesională, respectiv Titlul XI “Politica Socială, Educaţia, Formarea Profesională şi Tineretul”. Politica europeană referitoare la formarea profesională urmăreste

- să faciliteze adaptarea la transformările industriale, in special prin formarea şi reconversia profesională;

- să imbunătăţească formarea profesională iniţială şi formarea continuă, pentru a facilita inserţia şi reinserţia profesională pe piaţa forţei de muncă;

- să faciliteze accesul la formarea profesională şi să favorizeze mobilitatea formatorilor şi a persoanelor care urmează un program de formare şi, in special, a tinerilor;

- să stimuleze cooperarea in domeniul formării dintre instituţiile de invăţămant sau de formare profesională şi intreprinderi;

- să dezvolte schimbul de informaţii şi de experienţă privind problemele comune sistemelor de formare ale Statelor Membre.

Uniunea Europeana are si un Cadrul comunitar unic pentru transparenţa calificărilor şi competenţelor – EUROPASS (Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr.2241/2004/EC)

Europass reprezintă un ansamblu de documente care oferă persoanelor posibilitatea de a-şi dovedi calificarea şi abilităţile oriunde in Europa. Conţine 5 documente aprobate la nivel European care imbunătăţesc transparenţa calificărilor cu scopul de a facilita mobilitatea pentru toate persoanele care doresc să muncească sau să se pregătească in Europa.

Europass - Curriculum vitae (Europass-CV) – reprezintă o variantă imbunătăţită a CV-ului european elaborat de Comisia Europeană in 2002 şi cuprinde o prezentare a competenţelor persoanei Europass - Mobilitate – utilizand un format european comun.

Europass – Suplimentul de diplomă - conţine informaţii referitoare la studiile superioare ale persoanei. Descrie natura, nivelul, contextul, conţinutul şi statutul fiecărui curs absolvit. Acest document este format din 8 părţi conţinand informaţii referitoare la: titular, diplomă, nivelul calificării, conţinutul şi rezultatele obţinute, utilitatea calificării, certificarea suplimentului şi sistemul naţional de educaţie superioară.

Europass - Suplimentul certificatului de calificare - descrie calificarea profesională a fiecărei persoane care deţine pregătirea profesională sau educaţia pe care o atestă certificatul. Oferă, intre altele, informaţii despre competenţele dobandite, autorităţile de certificare, nivelul certificatului. Nu constituie un sistem de recunoaştere automată.

Europass - Portofoliul lingvistic - dă posibilitatea persoanelor de a-şi prezenta competenţele lingvistice şi culturale.

ATENTIE: cele 5 documente aprobate la nivel European care imbunătăţesc transparenţa calificărilor in tările UE dar deocamdată nu oferă sansa unei recunoaşteri automate a diplomelor si calificărilor.

Ce inseamna invatarea pe parcursul intregii vieti?

Uneori citim prin presă că Uniunea Europeană promovează “invatarea pe parcursul intregii vieti”. Este un slogan putin agreat de foarte multi romani. Cei care au avut tangente cu educatia adultilor, si mai ales cei care organizează cursuri, fie că e vorba de traininguri fie de cursuri de calificare si recalificare profesională sau cursuri de specializare, stiu foarte bine despre ce este vorba si nu văd nimic iesit din comun cand se foloseste această sintagmă. Pentru cei cărora acest concept le este necunoscut si care atunci cand aud aceste cuvinte se gandesc “la o chestie fără rost” sau la “vorbe in vant” vom incerca să furnizăm cateva informatii suplimentare care să ii ajute să isi facă un punct de vedere mai bine documentat.

 

Procesul de învățare are loc pe parcursul întregii vieți și are ca efect modificări în comportamentul persoanei. Formele invătării sunt:

- invătarea informală

- invătarea formală

- invătarea non-formală

 

Din primul moment in care devenim constienti si pană in ultima clipă invătăm mereu ceva. De aceea se si spune că “omul cat traieste invată”. Zilnic ne parvin informatii noi de la părinti, frati, bunici, parteneri de viată, de la prieteni, de la TV sau prin internet, si cu fiecare informatie primită putem spune că mai invătăm ceva. Acest tip de invătare se produce permanent, este independent de vointa noastră, si poartă denumirea de invătarea informală.

Nu invătam numai din ceea ce ni se intampla in viata de zi cu zi. In orice societate civilizată membrii săi intră intr-un sistem de invătămant de la varste destul de fragede. Dupa grădinită fiecare urmează o scoală (de obicei obligatorie), după care in functie de puteri, aptitudini si resurse frecventeaza licee, universitati sau scoli profesionale. Aceste forme de invătămant se finalizează cu certificarea cunostintelor (diplome, atestate, certificate) si fac parte din invătarea formală.

Inafară de cele două forme mentionate anterior un om invată si in cadrul unor activităti organizate in mod planficat dar care nu tin de invătarea formală. Din aceasta categorie face parte invătarea la locul de muncă, invătarea prin mentorat si tutorat, etc., iar acest gen de invatare poartă denumirea de invătare non-formală. Ca si in cazul invatarii informale si in cazul acestui tip de invătare nu se face o certificare a cunostintelor.

Societatea actuală este extrem de dinamică iar pentru a se adapta rapid schimbărilor companiile au nevoie de oameni capabili să asimilize si să introducă in productie (servicii sau comert) tot ceea ce e nou. Pentru a face acest lucru e nevoie de personal cat mai bine calificat, care stie să se adapteze noilor tehnologii si noilor cerinte apărute din societate.

Noile tehnologii sunt din ce in ce mai performante dar in acelasi timp si mai complexe. Pentru a putea face fată acestora invătarea formală si obtinerea de noi, calificări sau specializari devine esentială, iar alături de aceasta este bine venită si invătarea informală precum si cea non-formală. Chiar dacă cele 3 forme de invătare sunt mereu binevenite, in epoca actuală invătarea formală trebuie să devină o activitate continuă pe percursul vietii. Datorită dinamicii societatii invătarea formală nu se poate opri la un anumit nivel ci e nevoie de invatarea continua pe parcursul intregii vieti.

Asa că, chiar dacă nu ne place prea mult va trebui sa invătăm … si iar să invătăm !

Progres sau regres in invatamantul actual ?

Cercetările în domeniul educaţiei demonstrează faptul că familia reprezintă cea mai  importantă cale de transmitere a valorilor şi a normelor culturale din generaţie în generaţie, si că ea are o importanţă majoră in stabilizarea din punct de vedere psihosocial a personalitatii umane.

Parintii sunt primii "profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce părintii fac sau nu fac în mod obisnuit se va regăsi mai târziu si în obiceiurile copiilor. De aceea implicarea părinților în educaţia copilului, la şcoală şi acasă, are un impact semnificativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale, în general. 

Cand vorbim insă de implicarea părinților în educaţia copilului de la şcoală se constată că desi actiunile părintilor sunt aproape intotdeauna bine intentionate rezultatele finale nu sunt intodeauna cele asteptate.

Pentru a analiza modul in care a evoluat educatia sociologii francezi au efectuat un studiu de-a lungul a trei generatii. Datele culese de la familiile investigate au permis evocarea evolutiei stilurilor de educatie, de la educatia primită de vărstnici si pană la cea care este dată nepotilor lor. Studiul a scos in evidentă faptul că in timp modelele de educatie s-au modificat. Educatia autoritară, larg răspandită, in cadrul generatiei mai in varstă, nu mai constituie o normă printre tineri.

Ancheta a pus in evidentă faptul că, in cadrul fiecarei generatii, educatia dată copiilor este mai flexibila, mai permisivă decat educatia primită de la parinti. Concluzia generală este că de la o generatie la alta, in educatie tendinta dominantă este de a fi mai indulgentă decat cea anterioara. Copiii consideră aproape intotdeauna că educatia pe care o primesc este destul de severa, in timp ce părintii lor cred ca educatia pe care o primesc copii lor este mult mai tolerantă decat cea pe care au primt-o ei. Copii si adolescentii au tendinta de a se desprinde de modelul educational, mai ales cand acesta este de factură autoritară. Rezultatele anchetei au demonstrat că filiatiile in care acelasi stil de educatie a fost primit de trei generatii succesive reprezintă doar 14% din total, restul de 5%  adoptand un stil sever si, respectiv, 9% un stil flexibil.

Desi educatia actuală este mult mai permisivă din multe puncte de vedere ea este mult mai performantă decat cea a generatiei pivot (intermediare) si celei varstnice. In special in Europa invătămantul a fost de tip evolutiv:

- metodele de predare s-au schimbat de la o generatie la alta;

- materia predată sa schimbat de la o generatie la alta, concentrand informatiile de cultura generală intr-un timp mai scurt de predare si alocand mai mult timp pentru lucruri noi;

- au fost introduse ore in care se antrenează creativitatea, capacitatea de analiză, de sinteza si nu numai memoria;

- au fost introduse ore in care se predau “social skills”;

- a fost introdusă notiunea de “game based learning”

- ”generatia-web”, sau ”generatia IT”, termeni prin care este denumita generatia care are aceeasi vârsta cu “word wide web”, are acces la un sistem educational care ii permite in timp scurt acumularea unui volum mare de informatii.

Deci, pană la urmă concluzia pe care in mod normal trebui să o tragem este că desi educatia actuală este mult mai indulgentă decat cea anterioară datorită invătămantului de tip evolutiv din ultimii ani calitatea procesului de instruire s-a imbunatatit iar cei instruiti au invătat mai multe si sunt mai bine pregatiti pentru a deveni membrii productivi ai societatii.

Teoretic totul este bine. Din păcate practica infirmă in mare masură aceste teorii. Persoanele care devin adulte si care trebui să se incadreze in muncă si sunt mult mai slab pregatite, par să ne spună că actualul sistem educational este mult mai putin performant decat cel vechi. Acest lucru este insă doar partial adevărat deoarece există si un număr mic de absolveti ai institutiilor de invătămant care sunt din ce in ce mai buni si care ajung la performante uluitoare. 

Functiile sociale ale educatiei

Orice economie pentru a se dezvolta are nevoie de fortă de muncă calificată, capabilă să-şi îndeplinească rolul care ii revine. Acest lucru este posibil prin educatie. In general asteptările de la un sistem educational sunt mari deoarece membrii oricărei comunitaţi sociale aşteaptă ca elevii să dobândească deprinderi necesare pentru a deveni cetăţeni productivi, care să respecte legile precum si normele morale. Cu alte cuvinte educatia nu trebuie să rezolve doar aspectele legate de muncă, ci si cele legate de comportament in societate. Din punct de vedere sociologic, educaţia îndeplineşte în societăţile contemporane mai multe funcţii:

1. Integrarea socială - pregătirea pentru a deveni membru productiv al societăţii şi integrarea în societate.

In prima etapă a vietii omul dobandeste modele de bază ale comportamentului uman (modele de comportare, atitudini, valori sociale) de la părinţi, rude, vecini, grupul de joacă sau din grădinită după care, într-o a doua etapă, beneficiază de sprijinul oferit de scoală sau alte institutii de invătămant. Pe parcursul anilor de scoală are loc un proces educativ instituţionalizat care il ajută să se integreze în profesie, il ajută in integrarea socio-instituţională precum si cea culturală.

În societatea contemporană cea de a doua etapă de integrare socială este sustinută pe lângă vechile instituţii ale familiei, şcolii şi bisericii, numeroase alte instanţe de socializare secundară: organizaţii profesionale, politice, instituţii de artă şi cultură etc.

2. Transmiterea culturii.

Educaţia transmite concomitent două tipuri de cunoaştere:

- cunoaşterea academică: acele informatii si principii de gandire acumulate/dobandite prin instruirea în cadrul disciplinelor academice;

- cunoaşterea institutivă: se acumulează procese şi capacităţi de învăţare precum si moduri implicite sau explicite de valorificare a cunoaşterii sociale.

De aceea e­ducaţia poate fi privită ca o modalitate de tran­­smitere a experienţei de via­­ţă, a culturii către generaţii ti­nere, de influenţare sistema­ti­că şi conştientă a dezvoltării in­telectuale, morale sau fizice.

3. Disciplinarea şi dezvoltarea personală.

Practica a demonstrat că pentru a avea cetăţeni productivi, care să genereze performantă si progres e nevoie de disciplină, punctualitate, perseverenţa şi respect. Tocmai de aceea aceste valori sunt considerate esenţiale pentru a supravieţui în lumea şcolii, iar scolile depun eforturi pentru a insufla valori legate de autocontrolul social şi dezvoltarea personală. În acest fel dificultăţile întâmpinate de individ în viaţa socială vor putea fi reduse iar el va fi antrenat să se adapteze la societate în modalităţi acceptabile.

Procesul de disciplinare constituie metoda cea mai importantă folosită în şcoală pentru educarea autocontrolului social.

4. Clasificare, selectie si plasarea indivizilor în societate.

Societatea asteaptă de la tineri ca acestia să devină “cetăţeni productivi”, incadrarea acestora in muncă urmand să se facă in functie de abilitatile si cunostintele pe care le deprind in perioada scolarizării. Scoala este cea care trebuie să facă o selectie corespunzătoare astfel incat in final să se ajungă la situatia ideală in care vom avea mereu “omul potrivit la locul potrivit”. Scorurile obţinute de elevi la diferite teste de cunoştinţe în şcoli sunt adesori hotărâtoare pentru admiterea lor în universităţi, instituţii, locuri de muncă. În acest fel educaţia îndeplineşte, practic, o funcţie de clasificare, selecţie şi de plasare a indivizilor în societate.

5. Progres şi dezvoltare.

Educaţia este unul dintre factorii ce condiţionează creşterea economică în societăţile dezvoltate contemporane. Nivelul de educaţie şi de formare profesională a populaţiei, capacitatea de a învăţa şi de a crea tehnologii mai bune constituie aşa-numitul “capital uman”, considerat la fel de important pentru dezvoltarea unei societăţi ca şi capitalul fizic ori resursele ei naturale. Sociologii apreciază că diferenţa dintre societăţi în privinţa gradului lor de dezvoltare rezultă mai ales din modul de activare a cunoaşterii, la nivel individual şi social”, iar economiştii constată că “o distribuţie inegală (a educaţiei în societate) tinde să aibă de obicei un impact negative asupra performantelor economice.

Cea mai interesantă observatie este aceea că atunci când mărimea capitalului fizic creşte în raport cu cel uman, se constată o micşorare a creşterii economice în societatea respectivă. Investitiile in mijloace fixe trebuie corelate cu investitiile in resursa umană iar mixul corect al acestora conduce la progres.

Cursurile de instruire sau de calificare intr-o meserie din sfera IT-ului vor deveni extrem de cautate

De curand Comisia Europeană a anuntat ca un număr de 900.000 de locuri de muncă sunt neocupate, la nivel european, în sectorul tehnologiilor informatiei si comunicării (TIC), iar joburile din industria IT cresc în fiecare an cu 3%, in timp ce numărul noilor absolvenți de TIC și ai specialiștilor în domeniu este în scădere.

Dacă la prima vedere aceasta informatie sochează fiindcă toată lumea stie că nici in tările dezvoltate din Uniunea Europeana nu e usor să găsesti un loc de muncă, totusi dacă ne gandim mai bine este absolut normal. De la aparitia crizei toate firmele incearca să devină mai competitive si pentru a atinge acest obiectiv aproape toti recurg la informatizare si robotizare. Pe liniile de productie muncitorii sunt inlocuiti de roboti, in servicii functionarii incep sa fie inlocuiti de o serie de soft-uri disponibile online iar in comert se trece de la comertul clasic la comertul online. Asta nu inseamnă nimic altceva decat o reducere a locurilor de muncă in sectorul productiv, in cel al serviciilor si al comertului si cresterea necesarului de specialisti in domeniul IT. Atat robotii industriali, cat si serviciile online puse la dispozitie de banci sau de institutii publice, serviciile de telefonie, serviciile de internet sau magazinele online trebuie intretinute de specialisti in domeniul software-ului si al hardware-ului.

Pentru cei aflati in cautarea unui loc de muncă bine plătit, care sunt incă la o varstă la care se pot recalifica cu usurintă e momentul sa se orienteze către domeniul IT. Solutia cea mai buna este inscrierea la o universitate specializată in acest domeniu, dar pentru cei care nu au aceasta posibilitate rămane solutia inscrierii la cursuri de calificare in meserii din sfera IT-ului. Cei care au cunostintele de bază, pentru a putea gasi un job mai bine plătit se pot inscrie la un curs de perfectionare. Indiferent de solutia aleasa este evident ca tehnologia informatiei si comunicării reprezinta viitorul.

Este de asteptat ca Uniunea Europeana sa lanseze noi programe care să sprijine formarea de specialiști în industria TIC. Probabil ca aceste programe vor deveni operationale doar din 2014.